Poezia Joc de Familie de Grigore Vieru

JOC DE FAMILIE




Duminică dimineața
Copiii noștri amândoi
Se urcă în pat
Între noi,
Ne scot de pe degete
Palidele inele,
Le duc la ochi
Și se uită la mama și tata
Printre ele
O, golul rotund al inelelor
Se umple atunci
De văzul copiilor luminos.
Și-n toată lumea
Nu există joc mai frumos.

Poezia Pădure, Verde Pădure de Grigore Vieru

PĂDURE, VERDE PĂDURE




Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată,
Însă n-a găsit-o, nu.




El a smuls pădurea toată
Și s-o are începu.
Și-a arat pădurea toată,
Însă n-a găsit-o, nu.




Seamănă pădurea toată,
Din crâu azime-a găsit
Și-o corabie-și cioplise
Din stejarul prăvălit.




Și-o corabie-și cioplise
Și-n amurgul greu, de stânci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.




A plecat pe mări, s-o uite -
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.

Poezia A, Iubite, A de Grigore Vieru

A, IUBITE, A




- A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu știu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc păsările.





- O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca niște bunici
Cu puii cei mici
Care-n brațe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe-urmă bat vântoasele,
Și nu-i nici o pasăre,
Pe-urmă le cad foile,
Se-nveselesc cu ploile.
Pe -urmă îi dor crengile
Și n-au ce să legene.

Poezia O Ceață Caldă de Grigore Vieru

O CEAȚĂ CALDĂ




Unde sunt frunzele
Hrănite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!





Și apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Și sufletul unde e
Limpezit de tremurul apei?!




Unde e pasărea
trezită în zori
de șoaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastră
trezită în zori
de-al păsării cântec?




O ceață caldă de frunze
alunecă printre arbori
și eu de ea mă lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci -
de făptura ta somnoroasă.