Poezia Mama Intră-n Mare de Grigore Vieru

MAMA INTRĂ-N mARE




Mama intră-n mare.
Asfințire lină.
Sfintei mari întinderi
Cuvios se-nchină.




Alb împrăștiate
Plete-i pe valuri
Coperă, o, marea...
Prunci fug pe maluri.




În adânc nurora,
De mister aproape,
Ca o stea prelungă,
Șerpuie sub ape.




O, dar ce cutremur
Cînd pe valuri urcă
Și cu părul mamei
Părul ei se-ncurcă!

Poezia Mama Intră-n Mare de Grigore Vieru

MAMA INTRĂ-N mARE




Mama intră-n mare.
Asfințire lină.
Sfintei mari întinderi
Cuvios se-nchină.




Alb împrăștiate
Plete-i pe valuri
Coperă, o, marea...
Prunci fug pe maluri.




În adânc nurora,
De mister aproape,
Ca o stea prelungă,
Șerpuie sub ape.




O, dar ce cutremur
Cînd pe valuri urcă
Și cu părul mamei
Părul ei se-ncurcă!

Poezia Mama În Casa Noastră de Grigore vieru

MAMA ÎN CASA NOASTRĂ



Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când
Strică paharul
De cristal.




Ne supărpm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când în loc de pâine smolită
Pâine albă ne-aduce.




Ne supărăm pe ea
Că umblă încet
Atunci când
Ne face curat prin casă
Și oaspeții trebuie
Să vină.





Ne bucurăm
Că nu vede bine,
Atunci când
Ne sărutăm soațele tinere.





Ne bucurăm
Că n-aude bine,
Atunci când
Ne spunem cuvinte
De dragoste.




Ne bucurăm
Că pe scări se urcă încet,
Atunci când
Nu mai putem să ne smulgem
Din îmbrățișările
Mai dulci ca poamele.


Oh, mamele noastre,
Mamele!

Poezia Mama În Casa Noastră de Grigore vieru

MAMA ÎN CASA NOASTRĂ



Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când
Strică paharul
De cristal.




Ne supărpm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când în loc de pâine smolită
Pâine albă ne-aduce.




Ne supărăm pe ea
Că umblă încet
Atunci când
Ne face curat prin casă
Și oaspeții trebuie
Să vină.





Ne bucurăm
Că nu vede bine,
Atunci când
Ne sărutăm soațele tinere.





Ne bucurăm
Că n-aude bine,
Atunci când
Ne spunem cuvinte
De dragoste.




Ne bucurăm
Că pe scări se urcă încet,
Atunci când
Nu mai putem să ne smulgem
Din îmbrățișările
Mai dulci ca poamele.


Oh, mamele noastre,
Mamele!