Poezia Mai Bine de Grigore vieru

MAI BINE




Mai bine mă cunoaște
Cea care ură-mi poartă,
Ea știe când și unde
M-am îndreptat din poartă;
Prin care munți voi trece
Și peste care ape,
Ce țin ascuns sub frunte,
Ce tăinui sub pleoape.
Nici tu care mă-nlănțui
Cu brațele, iubito,
Căzând cu dor la pieptu-mi
Ca lacrima, topită;
Nici moartea, că e moarte,
Și cântă-adânc în mine,
Nici ea chiar nu mă știe
Așa de-ntreg și bine.

Poezia Mai Bine de Grigore vieru

MAI BINE




Mai bine mă cunoaște
Cea care ură-mi poartă,
Ea știe când și unde
M-am îndreptat din poartă;
Prin care munți voi trece
Și peste care ape,
Ce țin ascuns sub frunte,
Ce tăinui sub pleoape.
Nici tu care mă-nlănțui
Cu brațele, iubito,
Căzând cu dor la pieptu-mi
Ca lacrima, topită;
Nici moartea, că e moarte,
Și cântă-adânc în mine,
Nici ea chiar nu mă știe
Așa de-ntreg și bine.

Poezia Alt Cântec de Grigore Vieru

ALT CÂNTEC



Pe alta, nu pe tine,
Se cade să cuprind -
Tu brațele-mi legaseși
Cu-al mamei păr albind,




Ce l-ai tăiat în noapte
La ora de mister
Cu lama unei stele
Desprinsă de pe cer.




Mai plouă sus în ceruri
Și ninge pre pământ,
Nu sunt atât de tânăr,
Dar nici bătrân nu sânt.



Încerc să rup strânsoarea -
Îmi cade brațul slab...
Și părul ce mă curmă
Se face tot mai alb.

Poezia Alt Cântec de Grigore Vieru

ALT CÂNTEC



Pe alta, nu pe tine,
Se cade să cuprind -
Tu brațele-mi legaseși
Cu-al mamei păr albind,




Ce l-ai tăiat în noapte
La ora de mister
Cu lama unei stele
Desprinsă de pe cer.




Mai plouă sus în ceruri
Și ninge pre pământ,
Nu sunt atât de tânăr,
Dar nici bătrân nu sânt.



Încerc să rup strânsoarea -
Îmi cade brațul slab...
Și părul ce mă curmă
Se face tot mai alb.