Poezia Se Încălzește Cerul Mamă... de Grigore Vieru

SE ÎNCĂLZEȘTE CERUL MAMĂ...





Se încălzește cerul, mamă,
De la mâinile tale,
Se iluminează-n adânc,
Își liniștește
Nemărginirea.
Iată o stea
S-a desprins de vecie
Topindu-și făptura-n neant.
Dar nu de stele
Se pustiește cerul,
Ci de mâinile tale
Căzând spre pământ.
Nimic, ah, mai îndepărtat
Ca cerul,
Ca adâncul de sus,
Fără de mâinile tale,
Mamă!

Poezia Mama În Câmp de Grigore Vieru

MAMA ÎN CÂMP



Peste dealul de-aramă
Curge soare-asfințit.
,,Odihnește-te, mamă, -
Pot rosti, în asfințit.




Mai trăiești la mine,
Sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi milt.”




Ea se șterge cu mâna
De sudoare și mit,
Coperind cu țărână
Chipul ei ostenit.

Poezia cu Viața, Cu Dorul de Grigore Vieru

CU VIAȚA, CU DORUL


,,Cine mă vede cântând
Crede că n-am nici un gând.”
                  FOLCLOR



M-am amestecat cu viața
Ca noaptea cu dimineața.



M-am amestecat cu cântul
Ca mormântul cu pământul.



M-am amestecat cu dorul
Ca sângele cu izvorul.



M-am amestecat cu tine
Ca ce-așteaptă cu ce vine.

Poezia Steaua de Vineri de Grigore Vieru

STEAUA DE VINERI




Ala-bala, prin aluni,
Unde ești, copile-luni?!


Și tu, copilandre-marți,
Cu mari ochii tăi mirați?!


Și tu, miercure, ah, floare -
Adolescență visătoare?!


Și tu, joie mohorâtă -
Tinerețea mea pierdută?!


Nu pleca, vinere, încă
Nu! Stea matură, adâncă!


C-o să vină sâmbăta
Cu rece suflarea sa


Și-o să-mi lase geana stinsă
Și-n duminici gura ninsă.