Poezia Se Încălzește Cerul Mamă... de Grigore Vieru

SE ÎNCĂLZEȘTE CERUL MAMĂ...





Se încălzește cerul, mamă,
De la mâinile tale,
Se iluminează-n adânc,
Își liniștește
Nemărginirea.
Iată o stea
S-a desprins de vecie
Topindu-și făptura-n neant.
Dar nu de stele
Se pustiește cerul,
Ci de mâinile tale
Căzând spre pământ.
Nimic, ah, mai îndepărtat
Ca cerul,
Ca adâncul de sus,
Fără de mâinile tale,
Mamă!

Poezia Se Încălzește Cerul Mamă... de Grigore Vieru

SE ÎNCĂLZEȘTE CERUL MAMĂ...





Se încălzește cerul, mamă,
De la mâinile tale,
Se iluminează-n adânc,
Își liniștește
Nemărginirea.
Iată o stea
S-a desprins de vecie
Topindu-și făptura-n neant.
Dar nu de stele
Se pustiește cerul,
Ci de mâinile tale
Căzând spre pământ.
Nimic, ah, mai îndepărtat
Ca cerul,
Ca adâncul de sus,
Fără de mâinile tale,
Mamă!

Poezia Mama În Câmp de Grigore Vieru

MAMA ÎN CÂMP



Peste dealul de-aramă
Curge soare-asfințit.
,,Odihnește-te, mamă, -
Pot rosti, în asfințit.




Mai trăiești la mine,
Sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi milt.”




Ea se șterge cu mâna
De sudoare și mit,
Coperind cu țărână
Chipul ei ostenit.

Poezia Mama În Câmp de Grigore Vieru

MAMA ÎN CÂMP



Peste dealul de-aramă
Curge soare-asfințit.
,,Odihnește-te, mamă, -
Pot rosti, în asfințit.




Mai trăiești la mine,
Sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi milt.”




Ea se șterge cu mâna
De sudoare și mit,
Coperind cu țărână
Chipul ei ostenit.