ÎN TEACĂ
Cei ce din lașitate n-au ales
( Infernul, cîntul trei, 57 )
Zadarnic stau și-așteaptă pentru ei
Să se mai facă vreodată noapte,
Căci timpul a încremenit crispat,
Nemaiînstare să producă ore
De spaimă că va trebui s-opteze
Între crepuscule și aurore,
Iar în clepsidra lumii răsturnată
Nisipul nu mai curge ca-n trecut,
Oprit în aer nu mai îndrăznește
Să-și ia răspunderea vreunui minut
Menit să declanșeze iar rotirea
Eternei pietre măcinînd eres
Și să coboare pacea nopții peste
Cei ce din lașitate n-au ales.
Astfel, lucizi mereu și vinovați
De tot ce n-au avut curaj să facă,
Ei stau în ziua cutremurătoare
Fără de rost, ca sabia în teacă.
