Poezia Căzut În Cer de Ana Blandiana

CĂZUT ÎN CER





Căzut în cer
Ca în adîncul unei fîntîni,
Reverberat de umezeală,
Aproape stins
Și travestit în lună,
Nu reușea să facă noapte totuși
Și ziua rămînea în juru-i tulbure
Ca un albuș gelatinos, nesigur,
În jurul gălbenușului stricat.
O, Doamne-al aștrilor
Descurajați din spațiu,
Încearcă totuși să îl recunoști...

Poezia Sunete De Pămînt de Ana Blandiana

SUNETE DE PĂMÎNT




Umilință nu asemenea celei a pietrelor călcate-n picioare
Sau muiate
În milenii de picurare,
Transformate-n argilă,
Rostogolite fără-ncetare,
Înmulțite în silă,
Făcute nisip.
Nu.
Umilință de animal
În care fiecare celulă îmi cere să țip
Și eu nu știu
Cu răgetul cui
Să înspăimînt,
Umilință a nimăniu,
Animal de pustiu
Fără chip,
Cu limba tăiată,
Scoțînd
Numai sunete de pămînt.

Poezia Arta de A Muri de Ana Blandiana

ARTA DE A MURI




Ars moriendi, înțelepciune
A lunecării încete
Pe lungile pante-ale serii,
Te-am învățat pe îndelete
Ca pe o rugăciune
Din copilărie,
Ca să nu mă sperii
Cînd vine timpul
Să mă îmbie,
Ca su nu-mi pară rău
Și să nu mă scumpesc
La prețul nimbului, exorbitant,
Cerul de călău
Și adăugat atîtor dureri,
Schingiuiri, umilințe, profanări și incendii
Vălurind de departe,
Din nenumăratele ieri
Salvate prin tine,
Cîntec curgînd fără rușine
Spre moarte
Ars moriendi...

Poezia Molecule de Calciu de Ana Blandiana

MOLECULE DE CALCIU




Să nu mă grăbesc,
Să las timpul să treacă,
Fiecare secundă-n cădere
Erodează puțin
Suferința.
Să aștept.
Fiecare val ce se sparge
Sapă în stînca
De care-s înlănțuit,
Fiecare fir de rugină
Subțiază lanțul.
Într-un mileniu, în două,
Stînca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apă,
Suferința nimic.