Poezia Arta de A Muri de Ana Blandiana

ARTA DE A MURI




Ars moriendi, înțelepciune
A lunecării încete
Pe lungile pante-ale serii,
Te-am învățat pe îndelete
Ca pe o rugăciune
Din copilărie,
Ca să nu mă sperii
Cînd vine timpul
Să mă îmbie,
Ca su nu-mi pară rău
Și să nu mă scumpesc
La prețul nimbului, exorbitant,
Cerul de călău
Și adăugat atîtor dureri,
Schingiuiri, umilințe, profanări și incendii
Vălurind de departe,
Din nenumăratele ieri
Salvate prin tine,
Cîntec curgînd fără rușine
Spre moarte
Ars moriendi...

Poezia Arta de A Muri de Ana Blandiana

ARTA DE A MURI




Ars moriendi, înțelepciune
A lunecării încete
Pe lungile pante-ale serii,
Te-am învățat pe îndelete
Ca pe o rugăciune
Din copilărie,
Ca să nu mă sperii
Cînd vine timpul
Să mă îmbie,
Ca su nu-mi pară rău
Și să nu mă scumpesc
La prețul nimbului, exorbitant,
Cerul de călău
Și adăugat atîtor dureri,
Schingiuiri, umilințe, profanări și incendii
Vălurind de departe,
Din nenumăratele ieri
Salvate prin tine,
Cîntec curgînd fără rușine
Spre moarte
Ars moriendi...

Poezia Molecule de Calciu de Ana Blandiana

MOLECULE DE CALCIU




Să nu mă grăbesc,
Să las timpul să treacă,
Fiecare secundă-n cădere
Erodează puțin
Suferința.
Să aștept.
Fiecare val ce se sparge
Sapă în stînca
De care-s înlănțuit,
Fiecare fir de rugină
Subțiază lanțul.
Într-un mileniu, în două,
Stînca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apă,
Suferința nimic.

Poezia Molecule de Calciu de Ana Blandiana

MOLECULE DE CALCIU




Să nu mă grăbesc,
Să las timpul să treacă,
Fiecare secundă-n cădere
Erodează puțin
Suferința.
Să aștept.
Fiecare val ce se sparge
Sapă în stînca
De care-s înlănțuit,
Fiecare fir de rugină
Subțiază lanțul.
Într-un mileniu, în două,
Stînca va fi nisip,
Fierul verigilor pulbere,
Oasele mele, molecule de calciu
Risipite în apă,
Suferința nimic.