Poezia Orologii Pe Șine de ana Blandiana

OROLOGII PE ȘINE




Ceasurile din cînd în cînd
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sînt duși altfel
Nu știu că ele s-au oprit
Și cît timp au stat,
Și cît de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Și cum în cîte-o parte s-a făcut gol
Și cîteva secunde pot să se lăfăie
În compartimentul unei întregi zile.
Pe cînd în altă parte
Mulțumile fac valuri-valuri
Și se cațără pe acoperișuri, pe scări, pe tampoane.
Cei duși răspund conștiincios
,,Am patruzeci și doi de ani”,
Fără să știe că unele cifre sînt minute,
Iar altele milenii
Și nici numele stațiilor
În care s-au oprit
Pentru a face cruce cu alții
Sau fără motiv.

Poezia Orologii Pe Șine de ana Blandiana

OROLOGII PE ȘINE




Ceasurile din cînd în cînd
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sînt duși altfel
Nu știu că ele s-au oprit
Și cît timp au stat,
Și cît de tare accelerează
Ca să se-ajungă din urmă,
Și cum în cîte-o parte s-a făcut gol
Și cîteva secunde pot să se lăfăie
În compartimentul unei întregi zile.
Pe cînd în altă parte
Mulțumile fac valuri-valuri
Și se cațără pe acoperișuri, pe scări, pe tampoane.
Cei duși răspund conștiincios
,,Am patruzeci și doi de ani”,
Fără să știe că unele cifre sînt minute,
Iar altele milenii
Și nici numele stațiilor
În care s-au oprit
Pentru a face cruce cu alții
Sau fără motiv.

Poezia Colosseum de Ana Blandiana

COLOSSEUM



Tot ce mai rămăsese
Era o labă a piciorului stîng,
Enormă. Privind-o,
Abia dacă reușeai să-ți dai seama
Ce reprezintă, așa cum era
Așezată în curtea muzeului
Pentru că nu încăpea într-o sală.
Cine-ar fi fost în stare să-și imagineze
Statuia întreagă
Din care rămăsese doar fragmentul acela
Și un cuvînt, Colosseum,
Despre care toată lumea crede acum
Că denumește arena vecină ?
Orașul incendiat pentru a fi reclădit
În jurul colosului
A uitat de mult să se mai sperie
Sau să rîdă de el ;
Doar turiștii ating încîntați
Ciobul gigant,
Îi citesc în ghiduri istoria,
Apoi îl mai cercetează o dată :
Laba piciorului stîng...

Poezia Colosseum de Ana Blandiana

COLOSSEUM



Tot ce mai rămăsese
Era o labă a piciorului stîng,
Enormă. Privind-o,
Abia dacă reușeai să-ți dai seama
Ce reprezintă, așa cum era
Așezată în curtea muzeului
Pentru că nu încăpea într-o sală.
Cine-ar fi fost în stare să-și imagineze
Statuia întreagă
Din care rămăsese doar fragmentul acela
Și un cuvînt, Colosseum,
Despre care toată lumea crede acum
Că denumește arena vecină ?
Orașul incendiat pentru a fi reclădit
În jurul colosului
A uitat de mult să se mai sperie
Sau să rîdă de el ;
Doar turiștii ating încîntați
Ciobul gigant,
Îi citesc în ghiduri istoria,
Apoi îl mai cercetează o dată :
Laba piciorului stîng...