Poezia Lalele de Ion Pillat

LALELE



De pe podele urcă valuri moi
De umbră și pe masă se întind
Oglinda-și limpezește iazul mort
Într-un izvor cu seara cristalin.




Lumina zboară vie peste geam,
Amurgul din afară le-a uitat
Lalele ce galbene mai ard
În sfeșnicul subțire pahar.




Potirul nou al florilor e pumn
Închis oșor pe cîte-un licurici.
Potirul lor de porțelan acum
Își strînge-n umbre focul licărit.




Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa morților le ia,
Năluca lor, în vis rămîne fum.
Așa doresc și sufletu-mi să stea.

Poezia Lalele de Ion Pillat

LALELE



De pe podele urcă valuri moi
De umbră și pe masă se întind
Oglinda-și limpezește iazul mort
Într-un izvor cu seara cristalin.




Lumina zboară vie peste geam,
Amurgul din afară le-a uitat
Lalele ce galbene mai ard
În sfeșnicul subțire pahar.




Potirul nou al florilor e pumn
Închis oșor pe cîte-un licurici.
Potirul lor de porțelan acum
Își strînge-n umbre focul licărit.




Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa morților le ia,
Năluca lor, în vis rămîne fum.
Așa doresc și sufletu-mi să stea.

Poezia Peștii Roșii de Ion Pillat

PEȘTII ROȘII



Amurgul suflă aur verde-n geam -
Un pom cu foi de foc e un mărgean,
Sub pavăza tomnaticului ram
Se-aprinde somnul apei din borcan.



În cercul luminos cleștar,
Trei pești de aur roșu s-au lăsat
Închipuind pe-al zărilor hotar
Trei păsări într-un zbor îndepărtat.



La nesfîrșit de sticlă se lovesc,
În străveziul aer ca-ntr-un zid,
Și raza evantaiului ceresc,
Stropind luciri, o-nchid și o deschid.




Și-n geamul de penumbră fumuriu,
Cînd apa înnoptează pînă-n fund,
Trei raze logodind argintul viu,
În colb moiat de lună, se ascund.

Poezia Peștii Roșii de Ion Pillat

PEȘTII ROȘII



Amurgul suflă aur verde-n geam -
Un pom cu foi de foc e un mărgean,
Sub pavăza tomnaticului ram
Se-aprinde somnul apei din borcan.



În cercul luminos cleștar,
Trei pești de aur roșu s-au lăsat
Închipuind pe-al zărilor hotar
Trei păsări într-un zbor îndepărtat.



La nesfîrșit de sticlă se lovesc,
În străveziul aer ca-ntr-un zid,
Și raza evantaiului ceresc,
Stropind luciri, o-nchid și o deschid.




Și-n geamul de penumbră fumuriu,
Cînd apa înnoptează pînă-n fund,
Trei raze logodind argintul viu,
În colb moiat de lună, se ascund.