Poezia Pescărușul de Ion Pillat

PESCĂRUȘUL



Zbucnită spumă de val
Cu pene pîlpîitoare :
Zbor alb pe verde cristal,
Zbor negru în soare.



Pe mări de cazi îndrăzneț,
Ești zarul nemărginirii.
În seara curată dai preț
Și taină gîndirii.



Plăpînd ca floare de prun
Pe zări și totuși în stare
Să-nfrunți talazul nebun
Cu aripă tare.



Poet al cerului pur,
Lumina ta suie și sună
Cu țipăt profetic, prea dur
Ca omul să-l spună.



Hulubul iubirii nu ești,
Nici buba înțelepciunii,
Ci solul cumplitelor vești
Prin țările spumii.



Cum treci pe furtuni voievod,
Dezlegi a destinului carte,
Și sufletul, pește nărod,
Îl furi sus în moarte.

Poezia Scoica de Ion Pillat

SCOICA



Trandafirii petale,
Cristal plăpînd și dur,
Zori încă siderale
Prin zarea de azur.



Perfectă simetrie,
Desăvîrșit contur,
Păzind, fără să știr,
Poemul cel mai pur.



S-o smulgă mării mînă
De om n-a cutezat.
Din raza spumei, zînă,
Ea singură s-a dat.



Nisipul ce o poartă
Privirii mi-a propus,
În vasul fără toartă,
Un vis fără apus.



Misterioasă daică
A veșnicului cînt,
Ureche mea pe scoică
Îi cere val și vînt.



Și marea părăsint-a
Seninul, strniul sol,
Să-mi cheme iar ursita
Adîncului ei gol.

Poezia Insulă, Toamna de Ion Pillat

INSULĂ, TOAMNA



Insulă, toamnă și iar
Apa cuprinsă de șoapte.
Marea, molatic cleșter,
Mierla și viile coapte.



Seara cu stelele mari,
Cerul plin de primejdii,
Alge cu miros amar,
Vinul străvechi al nădejdii.



Insulă, toamnă și iar
Marea își joacă delfinii.
Suflete, veșnic hotar -
Fluierul mierlei cîntă luminii.



Valul cu umerii goi,
Pasăre poamă și frunză,
Totul se trage-napoi,
Pe alt tărîm să se-ascunză.

Poezia de Seară Pe Ape de Ion Pillat

SEARĂ PE APE



Murmurul apei tot mai
Moale s-a stins împrejur.


Seara și-a tras aur pur
Sub bărci de pescar.


Păsări se duc în lumină.

 
Turma de fluier legată
Leneș cu-amurg se adaptă.


Insulă, pace deplină.


Cîntecul suie stingher
Pe brațe fluide la cer.


Linia țărmului ca un tăiș :
Sus, ostrov de humă,
Jos, ostrov de vis.


Între mine și sufletul meu
Cumpăna stelei pe ape mereu.


M-aplec pe oglinda fără hotar,
Cu pașii luminii m-afund și dispar.