Poezia Zori de Primăvară de Ion Pillat

ZORI DE PRIMĂVARĂ



Cu vălu-i roz pe ceruri azurii
A-ncremenit aerian migdalul -
Sineala golfului își frînge valul
Molatic peste scoici trandafirii.




E-atît de clar văzduhul că nu știi
Ce proaspăt vis și-a limpezit cristalul :
Balcicul își descoperă tot malul
Și-n soare norii se topesc fîșii.




Pe plaja potopită de lumină
Un turc bătrîn vopsește un caic,
Pescari cîrpesc năvod cu plasă fină.




Și piersicul, ieri gol, e azi în floare !
Pe cînd - petală albă - tot mai mic
În zări catarg cu pînze stă pe mare.

Poezia Natura Moartă de Ion Pillat

NATURA MOARTĂ


Lin trandafirul din pahar
Lăsănd petala lui să cadă
Sărută roza de zăpadă
Din apa cu albastru har.



La doi păstori de porțelan
De Saxa : mică și pudrată,
Marchiza-n Sevres își arată
În alb disprețul suveran.



Și pe un scrin din vremea-n care
Trăia și Goethe și Voltaire :
În lungi bătăi crepusculare



Străvechiul ornic sună rar
Prin timpul cu brumat cleștar
Vecia ceasului ce moare.

Poezia Hokusai de Ion Pillat

HOKUSAI



Lăptos și roz un cer de dimineață,
Sub care - inundate - abia vezi
Pătratele plantații de orez
Cu sate mici în pîlcuri de verdeață,



Și-aprinde luminoase dovezi
Și, săgetat pieziș de-un zbor de rață,
Rupînd închipuirile de ceață,
Își suie-n minte piscul ce-l visezi.



Furnici, pe cap cu mari ciuperci de paie.
Își pare-n zări un șir de peregrini -
Dar tu, chemînd priveliștea-n odaie,



Și la măsura ta lărgindu-i rama,
Cu-o trăsură de penel senin
Culegi din nori eternul Fuji-Yama.

Poezia Pastorală de Ion Pillat

PASTORALĂ



Pe sunet de fluier în sus
Prin veac izvorît din vecie
Se intră în țara pustie
A mitului ce ni l-a dus.



Cu luna, cu stelele sus
Înalta lui cununie
Păstorul se leagă să fie
De-o turmă de zodii sedus.



Și jos pe o gură de rai
Trei baci în Prier reiau drumul
Povestei spre verdele plai.



Mioara mai plînge și azi
Cînd toamna fîșii lasă fumul
Să cadă pe fagi și pe brazi.