Poezia Cina de Ion Pillat

CINA



Deschide poarta. Intră. Șezi la masă -
Acoperită e cu in curat.
Ia cașul alb și proaspăt strecurat,
Și frînge pita cea dospită-n casă.



Livezile de pruni sub frunza deasă
Goldane rourate ți-au păstrat.
Din via mea bea vin întunecat,
Din faguri gustă miere luminoasă.



Cînd seara dă de ramuri să se prindă
Și luna-și lasă razele pieziș,
Ți-oi dărui priveliștea din tindă.




Sînt dealuri argintate ca icoane
Și văi de ulmi sfițiți în luminiș,
De care știu străine, că ți-e foame.

Poezia Cina de Ion Pillat

CINA



Deschide poarta. Intră. Șezi la masă -
Acoperită e cu in curat.
Ia cașul alb și proaspăt strecurat,
Și frînge pita cea dospită-n casă.



Livezile de pruni sub frunza deasă
Goldane rourate ți-au păstrat.
Din via mea bea vin întunecat,
Din faguri gustă miere luminoasă.



Cînd seara dă de ramuri să se prindă
Și luna-și lasă razele pieziș,
Ți-oi dărui priveliștea din tindă.




Sînt dealuri argintate ca icoane
Și văi de ulmi sfițiți în luminiș,
De care știu străine, că ți-e foame.

Poezia Nomadul de Ion Pillat

NOMADUL



Gorgane, taine unde își dorm regii
Un dor neogoit de pribegiri -
Sub iarba stepei vălurînd umbriri,
Călare stau cu arcu-n mîini vitejii.




Adînci semințe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simțiri :
Vin călăreții vremii-n năpădiri -
Pe tot pămîntul tremură betegii.




Puhoiul ploilor cum umflă iazuri,
Pornesc șivoaie și se sparg zăgazuri -
În mine bate valul lor spăînd.



Oprește-te ! movila n-o deschide !
Să nu trezești iar sufletul flămînd
De ceruri vii, sub glie și obide.

Poezia Nomadul de Ion Pillat

NOMADUL



Gorgane, taine unde își dorm regii
Un dor neogoit de pribegiri -
Sub iarba stepei vălurînd umbriri,
Călare stau cu arcu-n mîini vitejii.




Adînci semințe în bătaia vrăjii
Recheamă roiul slobod de simțiri :
Vin călăreții vremii-n năpădiri -
Pe tot pămîntul tremură betegii.




Puhoiul ploilor cum umflă iazuri,
Pornesc șivoaie și se sparg zăgazuri -
În mine bate valul lor spăînd.



Oprește-te ! movila n-o deschide !
Să nu trezești iar sufletul flămînd
De ceruri vii, sub glie și obide.