Poezia Păsări Pe Mare de Ion Pillat

PĂSĂRI PE MARE



Privirea ta deschisă e pe mare,
Visarea mea pe ape se deschide...


Pe mare trec trei păsări mari și țipă.


În pene albe poartă fremătarea
Furtunii prin catarge împînzite.
În vînt se umflă larga lor aripă.


Pe ceruri pier trei umbre mari în noapte.


Peivirea ta deschisă e pe mare...

Poezia Ca Să Suim La Tine de Ion Pillat

CA SĂ SUIM LA TINE



Ca să suim la tine, rămînă-n vale casa,
Azi sufletul ne cere desăvîrșitul cuib.
Să părăsim ceaslovul, mătăniile, rasa,
Și rugile cu care icoanele-mi îmbuib.



Ca să suim la tine, să stăm ca și natura
În răsărit de soare ; să fim curați și goi
Ca plopul din lumină ce-și mișcă frunzătura,
Ca zborul fără umbră al unui pițigoi.



Ca să suim la tine, să mergem dimineața,
Cînd limpede e cerul prin ramuri, ca un lac,
Ca răutatea noastră să piară ca și ceața
Sub razele ce-n suliți pe smîrcuri se desfac.



Ca să suim la tine, să trecem prin livadă
Și să ne ningă floarea de zarzăr și de prun -
Ca sufletul, pe munte, cînd schitul o să-l vadă,
Sub boltă să se-ascundă cu aripi de lăstun.

Poezia Trei Îngeri de Ion Pillat

TREI ÎNGERI



Trei îngeri zboar-n asfințit.
Doi tac și unul a grăit :


- ,,E liniștea atît de mare...
Aud cum se deschide-o floare.”


Trei îngeri zboară-n asfințit.
Doi tac și unul a șoptit :


- ,,E liniștea atît de sfîntă...
Aud cum stelele își cîntă.”


Trei îngeri zboară-n asfințit.
Toți tac și unul -a gîndit :


,,Ce zgomote înfricoșate...
Aud o inimă cum bate.”

Poezia Balta de Ion Pillat

BALTA



Coclindu-și putregaiul și apele amare,
Zărirăm în arșița cumplită de amiaz
Pe Bărăgan, departe, lucirea unui iaz :
Opală moartă prinsă într-un inel de sare.



Ți-am spus pe țărmu-i : - ,,Balta aceasta mă-nfioară.
Nu tremură pe dînsa nici cer, nici nor, nici zbor,
Și sub povara sură și grea de cositor
Oglinda ei nu simte lumina din afară.



Nici salcia pe maluri frunzișul nu și-l plînge,
Nici nufărul pe apă nu rîde alb în stuf.
Pe maluri ning scaieții zadarnicul lor puf,
Pe apă ca un blestem se răsfrînge...”



Lumina serii însă se răspîndi pe iaz,
Și se făcu din apa murdară o grădină
În care cresc din fire și pete de lumină
Zambile, și lalele, și roze de Șiraz.



Și cînd albastrul nopții ne-aduse micșunele
Pe pajiștile apei și lin le-a răsfirat,
Cînd cerul, pentru clipa de taină, și-a lăsat
Pe-aleile lichide prundișul alb de stele,




Noi în genunchi căzurăm...
Petale cu petale,
Din balta cea mai tristă grădină ai făcut.
O, Doamne, înflorește și bietul nostru lut
Cu raza pogorîtă din darurile tale.