marți, 9 decembrie 2014

Poezia Baba Vișa de Ion Pillat





BABA VIȘA




Sînt manca morților din sat - mă cheamă
Doar ei să le spăl trupul, n-am copii.
De fața lor adevărată nu mi-e teamă -
Cu mîna mea pe rînd îi primenii.





Le fac coliva și-i veghez la noapte
Cînd primul somn le e așa stîngaci...
Vezi - să n-o spui - ei tot mă strigă-n șoapte,
Cu sila îi adorm ca pe sugaci.











Poezia Ilie Baciu de Ion Pillat






ILIE BACIU




Proptit în bîtă stă cu trei picioare
În sarica lățoasă cît un urs -
Aicea, de cînd țara e sub soare.
În juru-i oi și veacuri i s-au scurs.




Și l-a pălit un gînd în noaptea lungă :
E poate și acolo un oier
Ce-și mulge toate stelele în strungă,
De curge Calea Laptelui pe cer.











Poezia Vlad Plugarul de Ion Pillat





VLAD PLUGARUL




Sînt un plugar, mă cheamă Vlad Nicoară ;
Am fața aspră și tăiată-n lemn,
De satul meu mă leagă strîns o sfoară
De țarină și sapa mea de lemn.




Eu nu cunosc sub cer decît pămîntul
Mai negru ca o pîine de secară.
Dă-mi, Doamne, să-mi călească legămîntul
Un plug, doi boi, și brațul care ară.















Poezia Propietarul de Ion Pillat






PROPIETARUL





Am fost, cîndva, stăpînul de pe lanuri...
Azi stăpînesc un parc - nu mi-e destul.
Am dat cu drag terestre oceanuri
De pămînt gras și negru, prea sătul.




Țăranii azi îmi stau pe arătură...
Eu îi socot de buni, ei mă cred rău,
Ne înșelăm, mă-ntreb, în ce măsură ?
Să fii stăpîn pe inimi e mai greu.