Poezia Stîlpii de Telegraf de Ion Pillat

STÎLPII DE TELEGRAF




O frunză verde a sărit din iarbă
În apă - sperie stelele din lac
Ce tot clipesc din ochi și se întreabă
De dă iar toamna-n foi... E un brotac.




Un brotăcel cam beat de-atîta vară,
De-atît parfum de flori cam uluit,
Ce se tot saltă pe a lunii scară
Și vrea s-ajungă-n ceruri negreșit.

Poezia Hora de Ion Pillat

HORA



Mă nasc la han o dată-n săptămînă,
Mi-e pîntec cobza, fluierul mi-e os.
Nu pot trăi de nu mă țin de mînă
Flăcăii dîrz sau fetele sfios.




Ce chiot dau cînd ies prin bătătură !
Tot calc și bat în tact ș-alerg pe loc...
Spre seară amețesc de băutură,
Dar nu mă las - că mor de nu mai joc.

Poezia Cimitirul de Ion Pillat

CIMITIRUL




Sînt satul cel adevărat, cel unde
N-au casele nici poartă, nici ferești.
Mă calci - și pasu-ți dă să se cufunde,
Și timpul sună-a gol, cînd mă găsești.





Salcîmii mei îi văd prin rădăcine -
Nu-i mai cunoști de cer și vînturi goi ?
Nici frații tăi n-o să-i cunoști în mine
Cînd trupul ca o haină îl despoi.

Poezia Copacii Din Sat de Ion Pillat

COPACII DIN SAT




De ce-ai sădit în satul nostru case
Și garduri vii, căruțe și plugari,
Cînd singuri stăm - răzeși cu crengi pletoase -
Și-l străjuim de vînturi tari ?






Și omului de ce i-ai dat ființă ?
azi e aici și mîine în vecini,
Cînd noi sîntem un loc și o credință,
Ai satului - din frunză-n rădăcini.