Poezia Mreaja de Ion Pillat

MREAJA



Vezi, raiul e o casă din Muscel,
Tot prin livezi de stele sui la el.


O casă albă cu ferestre mici,
În care îngerii sînt rîndunici


Și suflete stau în cuibul lor,
Ca pui golași sub strașină de nor.


Din cînd în cînd o rîndunică-i ia
Să-nvețe zborul cerului cu ea,


Și Maica Domnului stă în pridvor,
Se bucură de cel mai simplu zbor.


Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mîntuie norod,


Iar Dumnezeu, și duhul sfînt, și fiul ei,
În casă stau la masă cîte trei.


Vorbesc de muncile de pe pămînt,
Ca gospodari chivernisiți ce sînt.


Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.


Pe Maica Domnului o doare inima,
Căci mreaja mîntuirii se gătea.


Se-apropie înfricoșat județ :
Acolo doar pe suflet să pui preț.


Lung trîmbița din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat.


Și drepții vin acuma cîte doi,
În straie albe ca în sat la noi


Cînd merg flăcăii-n tîrg să tragă sorți.
Moș Pătru strajă stă la patru porți -


Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.


La Scaraoschi arde în cuptor
Foc blestemat, pîrjol dogorîtor.


Le face necuratul doar un semn,
Ca pîini îi ia cu lopata lui de lemn.


Cu furca dracii mai mărunți înpung -
Iar vaietele lor la rai ajung.


Aude maica plînsul tuturor ;
Se-apleacă blînd prin stîlpii din pridvor,


Desfășură năvodul și îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.


Alunecă pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurător.


Mătasa lui e-argint curat la lună,
E aur cînd dă soarele s-apună.


Și ca scobari și mrene de pe Olt,
A pescuit în mreajă iadul tot.


Cine-a rămas în plasă, e scăpat -
Cine-a scăpat din ea, e blestemat...


Mario, care scapi păgîni și hoți,
Azvîrle iar năvodul dacă poți !


Mario, mreaja ți-o aștept de ani,
Eu, robul tău Ion de la Miorcani.

Poezia Mreaja de Ion Pillat

MREAJA



Vezi, raiul e o casă din Muscel,
Tot prin livezi de stele sui la el.


O casă albă cu ferestre mici,
În care îngerii sînt rîndunici


Și suflete stau în cuibul lor,
Ca pui golași sub strașină de nor.


Din cînd în cînd o rîndunică-i ia
Să-nvețe zborul cerului cu ea,


Și Maica Domnului stă în pridvor,
Se bucură de cel mai simplu zbor.


Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mîntuie norod,


Iar Dumnezeu, și duhul sfînt, și fiul ei,
În casă stau la masă cîte trei.


Vorbesc de muncile de pe pămînt,
Ca gospodari chivernisiți ce sînt.


Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.


Pe Maica Domnului o doare inima,
Căci mreaja mîntuirii se gătea.


Se-apropie înfricoșat județ :
Acolo doar pe suflet să pui preț.


Lung trîmbița din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat.


Și drepții vin acuma cîte doi,
În straie albe ca în sat la noi


Cînd merg flăcăii-n tîrg să tragă sorți.
Moș Pătru strajă stă la patru porți -


Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.


La Scaraoschi arde în cuptor
Foc blestemat, pîrjol dogorîtor.


Le face necuratul doar un semn,
Ca pîini îi ia cu lopata lui de lemn.


Cu furca dracii mai mărunți înpung -
Iar vaietele lor la rai ajung.


Aude maica plînsul tuturor ;
Se-apleacă blînd prin stîlpii din pridvor,


Desfășură năvodul și îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.


Alunecă pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurător.


Mătasa lui e-argint curat la lună,
E aur cînd dă soarele s-apună.


Și ca scobari și mrene de pe Olt,
A pescuit în mreajă iadul tot.


Cine-a rămas în plasă, e scăpat -
Cine-a scăpat din ea, e blestemat...


Mario, care scapi păgîni și hoți,
Azvîrle iar năvodul dacă poți !


Mario, mreaja ți-o aștept de ani,
Eu, robul tău Ion de la Miorcani.

Poezia Înălțarea de Ion Pillat

ÎNĂLȚAREA



Pe miriști, cer de toamnă a năvălit în vară.
Lumina lasă aur pe coarnele de plug,
Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,
Pe brazdele de umbră, din care, albă, zboară



O barză plutitoare, purtînd amurg în cioc
Cătunelor pitite sub dealuri de sineală...
Plugarul stă cu talpa înfiptă-n îndoială :
Comoară e ? Căci vede o limbă ca de foc



Sporindu-și jărăgaiul pe țarini și, albastră,
Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cădelnițară crinii cățuie de parfum
Și s-a deschis în ceruri, prin nori de-argint, fereastră



Și, zugrăviți ca-n lemnul din vechi troițe, iată,
Pe duhul sfînt, pe tatăl, pe fiul - cîte trei,
Și iată pe Maria urcîndu-se la ei
Pe scara unei raze ca dînsa de curată.




Țăranu-și face cruce cu dreapta și se-nchină
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi
Pornește brazdă dreaptă c-un plug cu patru boi,
Pe cînd ușor se pierde Maria în lumină.

Poezia Înălțarea de Ion Pillat

ÎNĂLȚAREA



Pe miriști, cer de toamnă a năvălit în vară.
Lumina lasă aur pe coarnele de plug,
Pe boii suri ca praful, pe fierul de pe jug,
Pe brazdele de umbră, din care, albă, zboară



O barză plutitoare, purtînd amurg în cioc
Cătunelor pitite sub dealuri de sineală...
Plugarul stă cu talpa înfiptă-n îndoială :
Comoară e ? Căci vede o limbă ca de foc



Sporindu-și jărăgaiul pe țarini și, albastră,
Suind precum se suie din hornuri, iarna, fum.
Cădelnițară crinii cățuie de parfum
Și s-a deschis în ceruri, prin nori de-argint, fereastră



Și, zugrăviți ca-n lemnul din vechi troițe, iată,
Pe duhul sfînt, pe tatăl, pe fiul - cîte trei,
Și iată pe Maria urcîndu-se la ei
Pe scara unei raze ca dînsa de curată.




Țăranu-și face cruce cu dreapta și se-nchină
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi
Pornește brazdă dreaptă c-un plug cu patru boi,
Pe cînd ușor se pierde Maria în lumină.