Poezia Drumul de Mari Sorescu

DRUMUL



Gînditor și cu mîinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.



Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.



Acest tren-martor mi-e Zenon bătrînul -
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gîndesc.



Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întodeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gînduri
Și cu mîinile la spate.




Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimîntătoare.
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.

Poezia Drumul de Mari Sorescu

DRUMUL



Gînditor și cu mîinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.



Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.



Acest tren-martor mi-e Zenon bătrînul -
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Față de lucrurile care nu gîndesc.



Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întodeauna se va găsi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gînduri
Și cu mîinile la spate.




Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimîntătoare.
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.

Poezia Am Zărit Lumină... de Marin Sorescu

AM ZĂRIT LUMINĂ...




Am zărit lumină pe pămînt,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.



Sănătoși ? Voinici ?
Cum o mai duceți cu fericirea ?



Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.



Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atîta lumină încît
Crește iarba.



Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.



O cafea neagră voi servi, totuși.
Din mîna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.

Poezia Am Zărit Lumină... de Marin Sorescu

AM ZĂRIT LUMINĂ...




Am zărit lumină pe pămînt,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.



Sănătoși ? Voinici ?
Cum o mai duceți cu fericirea ?



Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.



Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atîta lumină încît
Crește iarba.



Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.



O cafea neagră voi servi, totuși.
Din mîna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.