Poezia Capriciu de Marin Sorescu

CAPRICIU



În fiecare seară
Strîng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Și le citesc versuri.



Scaunele sînt foarte receptive
La poezie,
Dacă știi cum să le așezi.



De aceea
Eu mă emoționez,
Și timp de cîteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.



Întîlnirile noastre
Sînt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.



În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Și putem merge
Mai departe.

Poezia Capriciu de Marin Sorescu

CAPRICIU



În fiecare seară
Strîng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Și le citesc versuri.



Scaunele sînt foarte receptive
La poezie,
Dacă știi cum să le așezi.



De aceea
Eu mă emoționez,
Și timp de cîteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.



Întîlnirile noastre
Sînt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.



În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Și putem merge
Mai departe.

Poezia Rame de Marin Sorescu

RAME



Pereții casei îmi sînt plini
De rame
În care prietenii mei
Nu văd nimic.
Cred că le-am expus acolo
Pentru exasperarea lor.




Într-adevăr, pe locul acela
Joacă o lumină
De formă sferică.
Nu este-n jur nici un bec,
Nici un ochi deschis,
Nici o mină de fosfor.



Și cu toate acestea
Deasupra patului
Cineva respiră, respiră.
Cine știe ce stea
Arde undeva departe.
Și-n sistemul de reflectare ciudat
Al lucrurilor,
Sufletul ei bate acum
În peretele meu.



Mîine va trebui să pun
Și-n locul acesta
O ramă.

Poezia Rame de Marin Sorescu

RAME



Pereții casei îmi sînt plini
De rame
În care prietenii mei
Nu văd nimic.
Cred că le-am expus acolo
Pentru exasperarea lor.




Într-adevăr, pe locul acela
Joacă o lumină
De formă sferică.
Nu este-n jur nici un bec,
Nici un ochi deschis,
Nici o mină de fosfor.



Și cu toate acestea
Deasupra patului
Cineva respiră, respiră.
Cine știe ce stea
Arde undeva departe.
Și-n sistemul de reflectare ciudat
Al lucrurilor,
Sufletul ei bate acum
În peretele meu.



Mîine va trebui să pun
Și-n locul acesta
O ramă.