Poezia Scoica de Marin Sorescu





SCOICA



M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,
Dar am uitat în care.



Zilnic mă cobor în adînc
Și strecor marea printre degete,
Să dau de mine.



Uneori mă gîndesc
Că m-a mîncat un pește uriaș
Și eu îl caut acum pretutindeni
Să-i ajut să mă anghită tot.



Funful mării mă atrage și mă înspăimîntă
Cu milioanele de scoici
Asemănătoare.



Oameni buni, eu sînt într-una din ele,
Dar nu știu care.
De cîte ori nu m-am dus drept către una,
Spunînd : ,,Acesta sînt eu”.
Cînd deschidem scoica
Era goală.





Poezia Scoica de Marin Sorescu





SCOICA



M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,
Dar am uitat în care.



Zilnic mă cobor în adînc
Și strecor marea printre degete,
Să dau de mine.



Uneori mă gîndesc
Că m-a mîncat un pește uriaș
Și eu îl caut acum pretutindeni
Să-i ajut să mă anghită tot.



Funful mării mă atrage și mă înspăimîntă
Cu milioanele de scoici
Asemănătoare.



Oameni buni, eu sînt într-una din ele,
Dar nu știu care.
De cîte ori nu m-am dus drept către una,
Spunînd : ,,Acesta sînt eu”.
Cînd deschidem scoica
Era goală.





Poezia De Două Ori de Marin Sorescu





DE DOUĂ ORI



Mă uit la toate lucrurile
De două ori,
O dată ca să fiu vesel,
Și o dată ca să fiu trist.



Copacii au un hohot de rîs
În coroana de frunze
Și o lacrimă mare
În rădăcină.
Soarele e tînăr
În vîrful razelor,
Dar razele lui
Sînt înfipte în noapte.



Lumea se închide perfect
Între aceste două coperți
Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit
De două ori.






Poezia De Două Ori de Marin Sorescu





DE DOUĂ ORI



Mă uit la toate lucrurile
De două ori,
O dată ca să fiu vesel,
Și o dată ca să fiu trist.



Copacii au un hohot de rîs
În coroana de frunze
Și o lacrimă mare
În rădăcină.
Soarele e tînăr
În vîrful razelor,
Dar razele lui
Sînt înfipte în noapte.



Lumea se închide perfect
Între aceste două coperți
Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit
De două ori.






Postare

  ANPC Termeni și Condiții