Poezia Este Pămînt de Marin Sorescu

ESTE PĂMÎNT



Este pămînt pînă sus în cer,
Atmosfera e de pămînt
Pentru că e a pămîntului,
Pe burlanele gravitației
Pouă-napoi pămîntului,
Icari și Meșteri-Manole de pămînt
Cad de pe acoperișul pămîntului.
Gravitația e pămîntul.



Noi trăim în pămîntu.



Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pămînt.



Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare,
În pămînt.

Poezia Este Pămînt de Marin Sorescu

ESTE PĂMÎNT



Este pămînt pînă sus în cer,
Atmosfera e de pămînt
Pentru că e a pămîntului,
Pe burlanele gravitației
Pouă-napoi pămîntului,
Icari și Meșteri-Manole de pămînt
Cad de pe acoperișul pămîntului.
Gravitația e pămîntul.



Noi trăim în pămîntu.



Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pămînt.



Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare,
În pămînt.

Poezia Studiu de Marin Sorescu

STUDIU



Aveam de mult o bănuială împotriva mea
Și astăzi m-am ținut toată ziua după mine
La o distanță care să nu bată la ochi.


Aflați că sînt mai periculos decît credeam.
Cînd ies pe stradă mă uit în dreapta și-n stînga,
Ca și cînd aș fotografia încontinuu
Casele, oamenii, stîlpii de telegraf
Și toate bogățiile.


Apoi din te miri ce
( Pentru a nu fi recunoscut )
Îmi schimb expresia sufletului,
Fața mea e un adevărat alfabet morse
Care transmite tot timpul cine știe ce secrete
Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi.


Cînd șed la masă
Rup dintr-o foaie de hîrtie
Bucățele mici, care făcute cocoloș
Sînt aruncate imediat uitării,
Ceea ce e foarte ciudat.


Deseară voi coborî și în somnul meu,
Pe o funie pe care o port special în buzunar
Să văd ce mărturisește acolo individul,
Ce-și aduce aminte în mod spontan
Și - mai important - cine anume
Îi furnizează relațiile astea dintre lucruri.


După care voi proceda
La întocmirea fișei.

Poezia Studiu de Marin Sorescu

STUDIU



Aveam de mult o bănuială împotriva mea
Și astăzi m-am ținut toată ziua după mine
La o distanță care să nu bată la ochi.


Aflați că sînt mai periculos decît credeam.
Cînd ies pe stradă mă uit în dreapta și-n stînga,
Ca și cînd aș fotografia încontinuu
Casele, oamenii, stîlpii de telegraf
Și toate bogățiile.


Apoi din te miri ce
( Pentru a nu fi recunoscut )
Îmi schimb expresia sufletului,
Fața mea e un adevărat alfabet morse
Care transmite tot timpul cine știe ce secrete
Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi.


Cînd șed la masă
Rup dintr-o foaie de hîrtie
Bucățele mici, care făcute cocoloș
Sînt aruncate imediat uitării,
Ceea ce e foarte ciudat.


Deseară voi coborî și în somnul meu,
Pe o funie pe care o port special în buzunar
Să văd ce mărturisește acolo individul,
Ce-și aduce aminte în mod spontan
Și - mai important - cine anume
Îi furnizează relațiile astea dintre lucruri.


După care voi proceda
La întocmirea fișei.