Poezia Ou de Marin Sorescu

OU


Numai în baie
Mai poți trăi singur,
Om printre norii de săpun.
Îmi vine în minte
Raiul retrocedat.



Cedînd apei
O parte din greutatea corpului meu,
Dau de visele mai adînci
Ca și cînd iarna, deasupra zăpezii,
M-aș apleca printre șerpi în pămînt.



Am uitat de roți și de haine
Apa e din nou plină de ființa mea
Ca-ntr-o epocă foarte veche.



Iar pentru și mai multă asemănare
Iată vîna mi-o pot însîngera,
Cu degetul mare ca pe un ou
O pot încodeia.

Poezia Ou de Marin Sorescu

OU


Numai în baie
Mai poți trăi singur,
Om printre norii de săpun.
Îmi vine în minte
Raiul retrocedat.



Cedînd apei
O parte din greutatea corpului meu,
Dau de visele mai adînci
Ca și cînd iarna, deasupra zăpezii,
M-aș apleca printre șerpi în pămînt.



Am uitat de roți și de haine
Apa e din nou plină de ființa mea
Ca-ntr-o epocă foarte veche.



Iar pentru și mai multă asemănare
Iată vîna mi-o pot însîngera,
Cu degetul mare ca pe un ou
O pot încodeia.

Poezia Concurs de Marin Sorescu

CONCURS


Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălțime.


Știm precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decît tavanul,
Să fie Dumnezeu.
Asta din cauza gravitației
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.


Dar continuăm
Cu o îndîrjire diavolească.
Pentru că nu putem sta altfel
Cînd avem în noi geniul înălțimii,
Ca peștii zburători
Dorul aripilor adevărate
Zi și noapte continuăm
În plafonul nostru scund.


Cel mai sprinten,
Care are mușchii cei mai oțeliți, mai dresați
Și stăpînește cel mai bine
Legile avîntului
Ia și cele mai-multe pocnituri în cap.

Poezia Concurs de Marin Sorescu

CONCURS


Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălțime.


Știm precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decît tavanul,
Să fie Dumnezeu.
Asta din cauza gravitației
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.


Dar continuăm
Cu o îndîrjire diavolească.
Pentru că nu putem sta altfel
Cînd avem în noi geniul înălțimii,
Ca peștii zburători
Dorul aripilor adevărate
Zi și noapte continuăm
În plafonul nostru scund.


Cel mai sprinten,
Care are mușchii cei mai oțeliți, mai dresați
Și stăpînește cel mai bine
Legile avîntului
Ia și cele mai-multe pocnituri în cap.