Poezia Actorii de Marin Sorescu

ACTORII


Cei mai dezinvolți - actorii !
Cu mînecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască !



N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Cînd încep sentimentele
Să se clarifice.



Pătați de ulei,
Cu șepci veridice,
Ocupînd tot felul de funcții,
Intră și ies pe replici,
Care le vin sub picioare ca niște preșuri.



Moartea lor pe scenă e atît de naturală,
Încît, pe lîngă perfecțiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morții adevărați.
Grimați tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mișcă !



Iar noi, cei țepeni într-o singură viață !
Nici măcar pe-asta n-o știm trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,
Penibil și inestetic
Și nu știm unde dracu să ținem mîinile.

Poezia Actorii de Marin Sorescu

ACTORII


Cei mai dezinvolți - actorii !
Cu mînecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască !



N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Cînd încep sentimentele
Să se clarifice.



Pătați de ulei,
Cu șepci veridice,
Ocupînd tot felul de funcții,
Intră și ies pe replici,
Care le vin sub picioare ca niște preșuri.



Moartea lor pe scenă e atît de naturală,
Încît, pe lîngă perfecțiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Morții adevărați.
Grimați tragic, odată pentru totdeauna,
Parcă mișcă !



Iar noi, cei țepeni într-o singură viață !
Nici măcar pe-asta n-o știm trăi.
Vorbim anapoda sau tăcem ani în șir,
Penibil și inestetic
Și nu știm unde dracu să ținem mîinile.

Poezia Peștera de Marin Sorescu

PEȘTERA



Umblă niște zvonuri
Prin peșteră,
Cum că eu te-am strigat,
Cum că tu mi-ai răspuns.



Cuvintele noastre s-au întîlnit
Ori se caută la infinit,
Nu mai știm care e întrebarea,
Nu mai știm care e răspunsul.



Noi am lansat niște țipete
În univers,
Vorbele se pîndesc,
Se vînează,
Se amestecă, printre lilieci,
Cu golurile pietrei, ale apei,
Vuietul crește la nesfîrșit,
Să vedem ce-o să dea
Pînă la urmă.

Poezia Peștera de Marin Sorescu

PEȘTERA



Umblă niște zvonuri
Prin peșteră,
Cum că eu te-am strigat,
Cum că tu mi-ai răspuns.



Cuvintele noastre s-au întîlnit
Ori se caută la infinit,
Nu mai știm care e întrebarea,
Nu mai știm care e răspunsul.



Noi am lansat niște țipete
În univers,
Vorbele se pîndesc,
Se vînează,
Se amestecă, printre lilieci,
Cu golurile pietrei, ale apei,
Vuietul crește la nesfîrșit,
Să vedem ce-o să dea
Pînă la urmă.