Poezia Norii de Marin Sorescu

NORII



Mă uit în sus,
La norii care fug înapoia mea,
Totdeauna înapoi.



Mai întîi
Copacii din ei se prăbușesc spre mine,
Orașele se năruie spre mine,
Fluviile fac peste mine cascade,
Cade de sus recolta,
Bătînd ritmic în toba burții.



Mă uit în sus,
Fix în sus,
Ca din fundul unei prăpăstii
La norii albi,
Printre care se văd stelele grase
Ca în supă.



Curge lumea pe deasupra mea ;
Așa privind în sus
Am străbătut cea mai mare parte
Din ea.

Poezia Norii de Marin Sorescu

NORII



Mă uit în sus,
La norii care fug înapoia mea,
Totdeauna înapoi.



Mai întîi
Copacii din ei se prăbușesc spre mine,
Orașele se năruie spre mine,
Fluviile fac peste mine cascade,
Cade de sus recolta,
Bătînd ritmic în toba burții.



Mă uit în sus,
Fix în sus,
Ca din fundul unei prăpăstii
La norii albi,
Printre care se văd stelele grase
Ca în supă.



Curge lumea pe deasupra mea ;
Așa privind în sus
Am străbătut cea mai mare parte
Din ea.

Poezia Foaie Verde de Marin Sorescu

FOAIE VERDE



Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
Pentru lumină și pentru tinerețe,
Și pentru viața care nu moare.



Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric și pentru bătrînețe,
Și pentru moartea care nu învie.



Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cînt cu ele.


Sau mai bine cîntă tu
Și cu sufletul meu.

Poezia Foaie Verde de Marin Sorescu

FOAIE VERDE



Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
Pentru lumină și pentru tinerețe,
Și pentru viața care nu moare.



Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric și pentru bătrînețe,
Și pentru moartea care nu învie.



Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cînt cu ele.


Sau mai bine cîntă tu
Și cu sufletul meu.