Poezia Precauție de Marin Sorescu

PRECAUȚIE



M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.


Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.


Mi-am protejat
Mîinile, picioarele, gîndurile,
Nelăsînd nici un loc liber
Care să poată fi atins de mîngîieri.
Ori de alte otrăvuri.


Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască țestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.


Cînd totul a fost gata
I-am răspuns tandru :
- Și eu te iubesc.

Poezia Precauție de Marin Sorescu

PRECAUȚIE



M-am îmbrăcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.


Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.


Mi-am protejat
Mîinile, picioarele, gîndurile,
Nelăsînd nici un loc liber
Care să poată fi atins de mîngîieri.
Ori de alte otrăvuri.


Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască țestoasă
Ce-a trăit 800 de ani.


Cînd totul a fost gata
I-am răspuns tandru :
- Și eu te iubesc.

Poezia Seneca de Marin Sorescu

SENECA




La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie să-mi tai venele,
Acum e abia prînzul,
Mai am de trăit cîteva ore bune.



Ce să fac,
Să-i mai scriului Luculus ?
Nu mai am chef.
Să mă duc la circ ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici pîine.
Să prevăd destinul filozofiei ?



A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocotește în baie,
Casc și mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Și mă plictisesc îngrozitor.

Poezia Seneca de Marin Sorescu

SENECA




La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie să-mi tai venele,
Acum e abia prînzul,
Mai am de trăit cîteva ore bune.



Ce să fac,
Să-i mai scriului Luculus ?
Nu mai am chef.
Să mă duc la circ ?
Nu-mi mai trebuie nici circ nici pîine.
Să prevăd destinul filozofiei ?



A mai trecut o oră,
Au mai rămas încă patru,
Apa clocotește în baie,
Casc și mă uit pe fereastră,
Privesc după soare care nu mai apune
Și mă plictisesc îngrozitor.