Poezia La Mare de Lucian Blaga

LA MARE






Vîțe roșii,
vițe verzi sugrumă case-le-n lăstari sălbatici
și - vînjoși - asemenea unor polipi, ce-și
strîng în brațe prada.
Soarele în răsărit - de sînge-și spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea
ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruie-n nesfîrșit și nu-și găsește
drumul înapoi.

Poezia La Mare de Lucian Blaga

LA MARE






Vîțe roșii,
vițe verzi sugrumă case-le-n lăstari sălbatici
și - vînjoși - asemenea unor polipi, ce-și
strîng în brațe prada.
Soarele în răsărit - de sînge-și spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea
ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruie-n nesfîrșit și nu-și găsește
drumul înapoi.

Poezia Din Părul Tău de Lucian Blaga

DIN PĂRUL TĂU



Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un văl, prin care nu putem străbate cu privirea,
păinjeniș, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.



Și-acum, cînd tu-mi înneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu amețit de valurile-i negre și bogate,
visez
că vălul, ce preface în mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
și strig,
și strig,
și-ntîia oară simt
întreaga vrajă, ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Poezia Din Părul Tău de Lucian Blaga

DIN PĂRUL TĂU



Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată
de-un văl, prin care nu putem străbate cu privirea,
păinjeniș, ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.



Și-acum, cînd tu-mi înneci obrajii, ochii
în părul tău,
eu amețit de valurile-i negre și bogate,
visez
că vălul, ce preface în mister
tot largul lumii e urzit
din părul tău -
și strig,
și strig,
și-ntîia oară simt
întreaga vrajă, ce-a cuprins-o magul în povestea lui.