Poezia Veșnicul de Lucian Blaga

VEȘNICUL



Nedumerit îl cauți și dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avîntul îl presimte-n zilele de mîne
și-n nopțile, ce-au fost, găsește-l resignarea.
Un văl de nepătruns ascunde veșnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni -
și totuși află-l fiecare,
așa cum eu îți aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, cînd șoptim
în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții.

Poezia Veșnicul de Lucian Blaga

VEȘNICUL



Nedumerit îl cauți și dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avîntul îl presimte-n zilele de mîne
și-n nopțile, ce-au fost, găsește-l resignarea.
Un văl de nepătruns ascunde veșnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni -
și totuși află-l fiecare,
așa cum eu îți aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, cînd șoptim
în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții.

Poezia Visătorul de Lucian Blaga

VISĂTORUL




Spînzurat de aer printre ramuri
se frămîntă în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate ? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
pînă-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvîrle.
Și mie-e teamă
c-o să cadă - visătorul.

Poezia Visătorul de Lucian Blaga

VISĂTORUL




Spînzurat de aer printre ramuri
se frămîntă în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate ? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
pînă-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvîrle.
Și mie-e teamă
c-o să cadă - visătorul.