Poezia Frumoase Mîni de Lucian Blaga

FRUMOASE MÎNI




Presimt :
Frumoase mîni, cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi ține odată
și urna cu cenușa mea.



Visez :frumoase, cînd buze calde-mi vor sufla
în vînt cenușa,
ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir,
veți fi flori,
din care boarea-mprăștie - polenul.



Și plîng :
veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mîni.

Poezia Frumoase Mîni de Lucian Blaga

FRUMOASE MÎNI




Presimt :
Frumoase mîni, cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi ține odată
și urna cu cenușa mea.



Visez :frumoase, cînd buze calde-mi vor sufla
în vînt cenușa,
ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir,
veți fi flori,
din care boarea-mprăștie - polenul.



Și plîng :
veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mîni.

Poezia Liniște de Lucian Blaga

LINIȘTE


Atîta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.


În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cîntec cîntă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.


Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme,
cu sînge tînăr încă-n vine,
cu patimi mari în sînge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-și trăiască mai departe
în noi
vieața netrăită.


Atîta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.


O, cine știe - suflete-n ce piept îți vei cînta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
și frînta bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ?

Poezia Liniște de Lucian Blaga

LINIȘTE


Atîta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.


În piept
mi s-a trezit un glas străin
și-un cîntec cîntă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.


Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme,
cu sînge tînăr încă-n vine,
cu patimi mari în sînge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-și trăiască mai departe
în noi
vieața netrăită.


Atîta liniște-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.


O, cine știe - suflete-n ce piept îți vei cînta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de liniște,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
și frînta bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ?