Poezia Nu-mi Presimți ? de Lucian Blaga

NU-MI PRESIMȚI ?



Nu-mi presimți tu nebunia cînd auzi
cum murmură vieața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare ?




Nu-mi presimți văpaia cînd în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină ?




Nu-mi presimți iubirea cînd privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
și-ți zic :
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare ! ?

Poezia Nu-mi Presimți ? de Lucian Blaga

NU-MI PRESIMȚI ?



Nu-mi presimți tu nebunia cînd auzi
cum murmură vieața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare ?




Nu-mi presimți văpaia cînd în brațe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-mbrățișat
de raze de lumină ?




Nu-mi presimți iubirea cînd privesc
cu patimă-n prăpastia din tine
și-ți zic :
O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare ! ?

Poezia Fiorul de Lucian Blaga

FIORUL



E moarte-atunci la căpătîiul meu ?
În miez de noapte,
cînd luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
cînd zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt cîteodată un fior
din creștet străbătîndu-mi trupul,
întocmai ca și cum mîni reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.




E moartea-atunci la căpătîiul meu ?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte ?

Poezia Fiorul de Lucian Blaga

FIORUL



E moarte-atunci la căpătîiul meu ?
În miez de noapte,
cînd luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
cînd zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt cîteodată un fior
din creștet străbătîndu-mi trupul,
întocmai ca și cum mîni reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.




E moartea-atunci la căpătîiul meu ?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte ?