Poezia Scoica de Lucian Blaga

SCOICA


C-un zîmbet îndrăzneț privesc în mine
și inima
mi-o prind în mînă. Tremurînd
îmi strîng comoara la ureche și ascult.



Îmi pare
că țin în mîni o scoica,
în care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.




O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
aceli mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd ?

Poezia Scoica de Lucian Blaga

SCOICA


C-un zîmbet îndrăzneț privesc în mine
și inima
mi-o prind în mînă. Tremurînd
îmi strîng comoara la ureche și ascult.



Îmi pare
că țin în mîni o scoica,
în care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.




O, voi ajunge, voi ajunge
vreodat' pe malul
aceli mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd ?

Poezia Lumina Raiului de Lucian Blaga

LUMINA RAIULUI




Spre soare rîd !
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn !
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr' de căldura răului ?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului ?
Ca un eretic stau pe gînduri și mă-ntreb :
De unde-și are raiul -
lumina ? - Știu : Îl luminează iadul
cu flăcările lui !

Poezia Lumina Raiului de Lucian Blaga

LUMINA RAIULUI




Spre soare rîd !
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn !
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr' de căldura răului ?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului ?
Ca un eretic stau pe gînduri și mă-ntreb :
De unde-și are raiul -
lumina ? - Știu : Îl luminează iadul
cu flăcările lui !