Poezia Taina Inițiatului de Lucian Blaga

TAINA INIȚIATULUI



Ziua din urmă. Omule, e-adevărat :
din tot ce-a fost
nimic nu s-a schimbat,
rotește sus același cer,
se-ntinde jos același pămînt.
Dar un cîntec s-a iscat în larg,
mare și tainic în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adînc
și din ele au zburat
nenumărate ciocîrlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
e ca orice altă zi.
Îndoaie-ți genunchii,
frînge-ți mînile,
deschide ochii și miră-te.
Omule, ți-aș spune mai mult,
dar e-n zadar, -
și-afară de-aceea stele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac.

Poezia Taina Inițiatului de Lucian Blaga

TAINA INIȚIATULUI



Ziua din urmă. Omule, e-adevărat :
din tot ce-a fost
nimic nu s-a schimbat,
rotește sus același cer,
se-ntinde jos același pămînt.
Dar un cîntec s-a iscat în larg,
mare și tainic în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adînc
și din ele au zburat
nenumărate ciocîrlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
e ca orice altă zi.
Îndoaie-ți genunchii,
frînge-ți mînile,
deschide ochii și miră-te.
Omule, ți-aș spune mai mult,
dar e-n zadar, -
și-afară de-aceea stele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac.

Poezia Scrisoare de Lucian Blaga

SCRISOARE




Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rînd,
dar cocoși au cîntat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?




Sunt mai bătrîn decît tine, Mamă,
ci tot așa cum mă știi :
adus puțin din umeri
și aplecat peste întrebările lumii.




Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunîndu-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos ?
Mîna mi se oprește : e prea puțin.
Glasul se stinge : e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?


Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Poezia Scrisoare de Lucian Blaga

SCRISOARE




Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rînd,
dar cocoși au cîntat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?




Sunt mai bătrîn decît tine, Mamă,
ci tot așa cum mă știi :
adus puțin din umeri
și aplecat peste întrebările lumii.




Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunîndu-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos ?
Mîna mi se oprește : e prea puțin.
Glasul se stinge : e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?


Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.