Poezia Scrisoare de Lucian Blaga

SCRISOARE




Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rînd,
dar cocoși au cîntat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?




Sunt mai bătrîn decît tine, Mamă,
ci tot așa cum mă știi :
adus puțin din umeri
și aplecat peste întrebările lumii.




Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunîndu-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos ?
Mîna mi se oprește : e prea puțin.
Glasul se stinge : e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?


Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Poezia Scrisoare de Lucian Blaga

SCRISOARE




Nu ți-aș scrie poate nici acum acest rînd,
dar cocoși au cîntat de trei ori în noapte -
și-a trebuit să strig :
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat ?




Sunt mai bătrîn decît tine, Mamă,
ci tot așa cum mă știi :
adus puțin din umeri
și aplecat peste întrebările lumii.




Nu știu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
și să le fac dreptate spunîndu-le
care-i mai adevărat și care-i mai frumos ?
Mîna mi se oprește : e prea puțin.
Glasul se stinge : e prea puțin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?


Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

Poezia Noi Cîntăreții Leproși de Lucian Blaga

NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI



Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din cînd în cînd ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorît și zăvorîte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă mînile noastre,
în zadar cînii ni se închină,
suntem, cari stați lîngă mine,
încălziți-vă lutul cu vin,
desfaceți-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cîntec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cîntec
pe la porți închise,
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

Poezia Noi Cîntăreții Leproși de Lucian Blaga

NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI



Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din cînd în cînd ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorît și zăvorîte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă mînile noastre,
în zadar cînii ni se închină,
suntem, cari stați lîngă mine,
încălziți-vă lutul cu vin,
desfaceți-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cîntec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cîntec
pe la porți închise,
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.