Poezia De Mînă Cu Marele Orb de Lucian Blaga

DE MÎNĂ CE MARELE ORB


( Variantă )


Îl duc de mînă prin păduri.
Prin țară lăsăm în urma noastră ghicitori.
Din cînd în cînd ne odihnim în drum.
Din vînăta și mocirloasa iarbă
melci jilavi i se urcă-n barbă.




Zic : Tată, mersul sorilor e bun.
El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.
El tace - fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.




Subt bolta aspră de stejar
țînțari îi fac o aureolă peste cap.
Și iar plecăm.
De ce a tresărit ?
Tată orb, fii liniștit, în jur nu e nimic.
Dar sus o stea
de cerul ei c-o lacrimă de aur se desparte.




Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihănii negre
ne adulmecă din urmă
și blînde mînca țărna
unde am călcat și unde-am stat.

Poezia De Mînă Cu Marele Orb de Lucian Blaga

DE MÎNĂ CE MARELE ORB


( Variantă )


Îl duc de mînă prin păduri.
Prin țară lăsăm în urma noastră ghicitori.
Din cînd în cînd ne odihnim în drum.
Din vînăta și mocirloasa iarbă
melci jilavi i se urcă-n barbă.




Zic : Tată, mersul sorilor e bun.
El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.
El tace - fiindcă orice vorbă la el se schimbă-n faptă.




Subt bolta aspră de stejar
țînțari îi fac o aureolă peste cap.
Și iar plecăm.
De ce a tresărit ?
Tată orb, fii liniștit, în jur nu e nimic.
Dar sus o stea
de cerul ei c-o lacrimă de aur se desparte.




Subt frunze nalte mergem mai departe, tot mai departe.
Dihănii negre
ne adulmecă din urmă
și blînde mînca țărna
unde am călcat și unde-am stat.

Poezia Taina Inițiatului de Lucian Blaga

TAINA INIȚIATULUI



Ziua din urmă. Omule, e-adevărat :
din tot ce-a fost
nimic nu s-a schimbat,
rotește sus același cer,
se-ntinde jos același pămînt.
Dar un cîntec s-a iscat în larg,
mare și tainic în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adînc
și din ele au zburat
nenumărate ciocîrlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
e ca orice altă zi.
Îndoaie-ți genunchii,
frînge-ți mînile,
deschide ochii și miră-te.
Omule, ți-aș spune mai mult,
dar e-n zadar, -
și-afară de-aceea stele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac.

Poezia Taina Inițiatului de Lucian Blaga

TAINA INIȚIATULUI



Ziua din urmă. Omule, e-adevărat :
din tot ce-a fost
nimic nu s-a schimbat,
rotește sus același cer,
se-ntinde jos același pămînt.
Dar un cîntec s-a iscat în larg,
mare și tainic în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adînc
și din ele au zburat
nenumărate ciocîrlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
e ca orice altă zi.
Îndoaie-ți genunchii,
frînge-ți mînile,
deschide ochii și miră-te.
Omule, ți-aș spune mai mult,
dar e-n zadar, -
și-afară de-aceea stele răsar
și-mi fac semn să tac
și-mi fac semn să tac.