Poezia Echinoțiu de Lucian Blaga

ECHINOȚIU


Semne verzi subt șovăiri solare
ieși soră să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pămînturi solare
cu fluiere greerii umblă
pînă-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
îndrăznește soră, ah soră să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ?
Nu le călca soră luminile - dedițeii vineți.

Poezia Echinoțiu de Lucian Blaga

ECHINOȚIU


Semne verzi subt șovăiri solare
ieși soră să vezi pe ogor.
Popi negri vestind sub pămînturi solare
cu fluiere greerii umblă
pînă-n pragul sicrielor
și-acolo mor.
Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost
să iscodim învierile în fața porților.
îndrăznește soră, ah soră să nu suspini.
Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut
repede ca unghiile și părul morților.
Făpturi, care-ați fost, unde vă țineți ?
Nu le călca soră luminile - dedițeii vineți.

Poezia Pasărea Sfîntă de Lucian Blaga

PASĂRE SFÎNTĂ

( Întruchipată în aur de scluptorul C. Brâncuși )


În vîntul de nimeni stîrnit
hieratic Orionul te binecuvîntă,
lăcrimîndu-și deasupra ta
geometria înaltă și sfîntă.



Ai trăit cîndva în funduri de mare
și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întîielor ape.



Pasăre ești ? Sau un clopot prin lume purtat ?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cîntec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte,



dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluierul părelnic de vînt
cînți celor ce somnul și-l beau
din macii negri de subt pămînt.



Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultînd revelații fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ți-l pierzi.



Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghicești în adîncuri toate misterele.
Înalță-te fără sfîrșit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.

Poezia Pasărea Sfîntă de Lucian Blaga

PASĂRE SFÎNTĂ

( Întruchipată în aur de scluptorul C. Brâncuși )


În vîntul de nimeni stîrnit
hieratic Orionul te binecuvîntă,
lăcrimîndu-și deasupra ta
geometria înaltă și sfîntă.



Ai trăit cîndva în funduri de mare
și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întîielor ape.



Pasăre ești ? Sau un clopot prin lume purtat ?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cîntec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte,



dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluierul părelnic de vînt
cînți celor ce somnul și-l beau
din macii negri de subt pămînt.



Fosfor cojit de pe vechi oseminte
ne pare lumina din ochii tăi verzi.
Ascultînd revelații fără cuvinte
subt iarba cerului zborul ți-l pierzi.



Din văzduhul boltitelor tale amiezi
ghicești în adîncuri toate misterele.
Înalță-te fără sfîrșit,
dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.