Poezia Oraș Vechi de Lucian Blaga

ORAȘ VECHI



Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci, - arătătoare se-opresc
suspinînd pe ultimul semn.



Subt porți ființele somnului
intră - cîni roșii și griji.
Pe uliți - subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.



Vînt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
o clipă s-arată și pier.


Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfîntul de piatră
aureola în noapte și-a stins.

Poezia Oraș Vechi de Lucian Blaga

ORAȘ VECHI



Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci, - arătătoare se-opresc
suspinînd pe ultimul semn.



Subt porți ființele somnului
intră - cîni roșii și griji.
Pe uliți - subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.



Vînt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
o clipă s-arată și pier.


Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfîntul de piatră
aureola în noapte și-a stins.

Poezia În Munții de Lucian Blaga

ÎN MUNȚI



Lîngă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit cin fluturi cît buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lîngă blestemul cucutelor
ciobanul pune pămînt
peste mieii uciși de puterile codrului
Peste muche trecînd
fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stîrnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic
să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sîngele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.





Pe patru vînturi adînci
pătrunde somnul în vagi bătrîni.
Subt scut de stînci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
visează lapte albastru furat din stîni.

Poezia În Munții de Lucian Blaga

ÎN MUNȚI



Lîngă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit cin fluturi cît buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lîngă blestemul cucutelor
ciobanul pune pămînt
peste mieii uciși de puterile codrului
Peste muche trecînd
fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stîrnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic
să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sîngele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.





Pe patru vînturi adînci
pătrunde somnul în vagi bătrîni.
Subt scut de stînci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
visează lapte albastru furat din stîni.