Poezia Elegie de Lucian Blaga

ELEGIE



Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile acealuiași ceas.
În ce tărîm și-n ce somn te-ai oprit ?
Cerească subt ce iarb-ai rămas ?




Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.




Fără gînd, fără-ndemn, fără glas
cu mîneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a acealuiași pas.

Poezia Elegie de Lucian Blaga

ELEGIE



Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile acealuiași ceas.
În ce tărîm și-n ce somn te-ai oprit ?
Cerească subt ce iarb-ai rămas ?




Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.




Fără gînd, fără-ndemn, fără glas
cu mîneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a acealuiași pas.

Poezia Cap Aplecat de Lucian Blaga

CAP APLECAT



Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.



Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amin.



Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.



În fîntînă mi-aplec
gînd și cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi în pămînt.

Poezia Cap Aplecat de Lucian Blaga

CAP APLECAT



Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sînt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.



Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amin.



Spre nu știu ce sfîrșit
un zbor s-a întins.
Cu pîlpîit de sfeșnic
un copac s-a stins.



În fîntînă mi-aplec
gînd și cuvînt.
Ceru-și deschide
un ochi în pămînt.