Poezia Drumul Sfîntului de Lucian Blaga

DRUMUL SFÎNTULUI


,,Fetele au îndrăgit balaurul”
( Motiv de Poveste )


Pe cal turnat în oțele
Sfîntului Gheorghe caută semne
de drum - și în vînt
se olindește pe rînd
în ape sfînte și rele.



Cînd numai umbră,
cînd numai om,
binecuvîntă pînea pe cîmpuri,
binecuvîntă vinul pe dealuri,
lovește pinteni de pom.



Mai tare strînge frîul de fier.
Fîlfîie peste șapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene și fără de lege
se oprește și nu înțelege :
calul și-a pierdut potcoava de trei ori
în urma lui copaci rămîn
cu cuiburi goale subțiori.




Duh vechi îi cîntă
mulcom sub tîmplă,
și-i schimbă-n legendă
tot ce se-ntîmplă.



Lîngă fîntînă secată de fulger
o fată îi iese în drum :
Sfîntule, cum să ți-o spun ?
Sfîntule, mai departe nu te duce,
că toate fecioarele
în sate și pe livezi
te blestemă cu oase puse în cruce
să ți se frîngă sulița în solzii verzi,
aureola - cerc de aur
în fîntîna de balaur -
să ți-o pierzi.




Dar înalt ca de jertfă un fum
Sfîntul Gheorghe pornește iar.
Iar cumpăna apelor
bălaurul ascultă spre hotare deșarte
și-și lipește ureche de drum,
s-audă și mai departe.




Pe cal turnat în oțele,
Sfîntul Gheorghe caută semne
de drum și în vînt
se oglindește pe rînd
în ape sfinte și rele.

Poezia Drumuri de Lucian Blaga

DRUMURI




Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi
subt mușchi și scocuri.
Pe turn între semnele ceasului, gînditor
timpul său. O vrabie umblă pe-arătător.




Subt bolți de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vîntul
pe care l-am întîlnit ieri alt oraș
și care ne-a ajuns din nou.

Poezia Noapte Ecstatică de Lucian Blaga

NOAPTE ECSTATICĂ



Adînc subt bătrînele
verziile zodii -
se trag zăvoarele,
se-nchid fîntînile.




Așează-ți în cruce
gîndul și mînile.
Stele curgînd
ne spală țărînile.

Poezia Elegie de Lucian Blaga

ELEGIE



Tremură aceeași apă și frunză
la bătăile acealuiași ceas.
În ce tărîm și-n ce somn te-ai oprit ?
Cerească subt ce iarb-ai rămas ?




Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat.




Fără gînd, fără-ndemn, fără glas
cu mîneca șterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a acealuiași pas.