Poezia Biblică de Lucian Blaga

BIBLICĂ

( Lui Ion Breazu )



Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchiază
ca-ntr-o biserică.




Maică Precistă, tu umbli și astăzi rîzînd
pe cărări cu jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare.
Cînd e prea rău
îl adormi cu zeamă de maci.



Pentru tine lumea e o pacoste
pusă pe-o taină mai mare :
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.




În casă lîngă blidarul cu smalțuri rare
în fiecare zi păzești cu răbdare
somnul marelui prunc.
A mustrare clipind
te superi doar
cînd îngerii trîntesc prea tare ușile
venind sau ieșind.

Poezia Biblică de Lucian Blaga

BIBLICĂ

( Lui Ion Breazu )



Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchiază
ca-ntr-o biserică.




Maică Precistă, tu umbli și astăzi rîzînd
pe cărări cu jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare.
Cînd e prea rău
îl adormi cu zeamă de maci.



Pentru tine lumea e o pacoste
pusă pe-o taină mai mare :
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.




În casă lîngă blidarul cu smalțuri rare
în fiecare zi păzești cu răbdare
somnul marelui prunc.
A mustrare clipind
te superi doar
cînd îngerii trîntesc prea tare ușile
venind sau ieșind.

Poezia Peisaj Trecut de Lucian Blaga

PEISAJ TRECUT



Castelul e-același
în aer și-n apă.
Trecutul pe poartă
copoii și-i scapă.



Crini umblă pe-un drum
de căutări jucăușe,
parcă-și duc în potire
viitoarea cenușe.



Scăpat dintr-o stemă
tăiată în poartă,
un uliu tîlcuiește
rotire de soartă.



Stuparul ceresc peste
ciuturi se-ndoaie,
în mierea fîntînilor
barba și-o-nmoaie.



Zăbovește prin rostul
grădinilor pasajul.
Un zbor de lăstun
iscălește peisajul.

Poezia Peisaj Trecut de Lucian Blaga

PEISAJ TRECUT



Castelul e-același
în aer și-n apă.
Trecutul pe poartă
copoii și-i scapă.



Crini umblă pe-un drum
de căutări jucăușe,
parcă-și duc în potire
viitoarea cenușe.



Scăpat dintr-o stemă
tăiată în poartă,
un uliu tîlcuiește
rotire de soartă.



Stuparul ceresc peste
ciuturi se-ndoaie,
în mierea fîntînilor
barba și-o-nmoaie.



Zăbovește prin rostul
grădinilor pasajul.
Un zbor de lăstun
iscălește peisajul.