Poezia Cetire Din Palmă de Lucian Blaga

CETIRE DIN PALMĂ



La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvîntul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vînt o să te tot alunge subt cer,
vei mînca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de ulici
vei umblă desculț și cu capul gol :
ce sămînță n-a fost în deșert aruncată ?
ce mulină n-a fost în zadar cîntată ?

Poezia Cetire Din Palmă de Lucian Blaga

CETIRE DIN PALMĂ



La patruzeci de ani - în așteptare
vei umbla ca și-acum printre stele triste și ierburi,
la patruzeci de ani sugrumîndu-ți cuvîntul
te-i pierde în tine - în căutare.
Prin ani un vînt o să te tot alunge subt cer,
vei mînca miere neagră și aplecat vei tăcea.
La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge
unde fără-ncetare
vei aștepta să vie la tine celălalt țărm,
jaf veșnic voindu-te pentru păsări
din cealaltă zare.
Pe șaptezeci și șapte de ulici
vei umblă desculț și cu capul gol :
ce sămînță n-a fost în deșert aruncată ?
ce mulină n-a fost în zadar cîntată ?

Poezia Ioan se Sfîșie-n Pustie de Lucian Blaga

IOAN SE SFÎȘIE-N PUSTIE



Unde ești Elohim ?
Lumea din mînile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate și astăzi o mai aștepți.
Unde ești Elohim Ș
Umblăm turburați și fără de voie,
printre stihiile nopții te iscodin,
sărutăm în pulbere steaua de subt călcîie
și-ntrebăm de tine - Elohim !




Vîntul fără de somn îl oprim
și te-ncercăm cu nările
Elohim !
Animale străine printre spații oprim
și le-ntrebăm de tine, Elohim !
pînă în cele din urmă margini privim,
noi sfinții, noi apele,
noi tîlharii, noi pietrele,
drumul întoarcerii nu-l mai știm,
Elohim, Elohim !

Poezia Ioan se Sfîșie-n Pustie de Lucian Blaga

IOAN SE SFÎȘIE-N PUSTIE



Unde ești Elohim ?
Lumea din mînile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate și astăzi o mai aștepți.
Unde ești Elohim Ș
Umblăm turburați și fără de voie,
printre stihiile nopții te iscodin,
sărutăm în pulbere steaua de subt călcîie
și-ntrebăm de tine - Elohim !




Vîntul fără de somn îl oprim
și te-ncercăm cu nările
Elohim !
Animale străine printre spații oprim
și le-ntrebăm de tine, Elohim !
pînă în cele din urmă margini privim,
noi sfinții, noi apele,
noi tîlharii, noi pietrele,
drumul întoarcerii nu-l mai știm,
Elohim, Elohim !