Poezia Lumina de Ieri de Lucian Blaga

LUMINA DE IERI



Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajuns apus. Cît de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată !



Caut, nu știu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.



Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina pe care-o tot laud.

Poezia Lumina de Ieri de Lucian Blaga

LUMINA DE IERI



Caut, nu știu ce caut. Caut
un cer trecut, ajuns apus. Cît de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată !



Caut, nu știu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.



Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina pe care-o tot laud.

Poezia Boală de Lucian Blaga

BOALĂ



Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.


Făptură e ? Sau numai vînt e ?
N-are nimenea grai s-o descînte.


Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.


Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.


Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.

Poezia Boală de Lucian Blaga

BOALĂ



Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.


Făptură e ? Sau numai vînt e ?
N-are nimenea grai s-o descînte.


Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.


Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.


Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.