Poezia Cîntecul Bradului de Lucian Blaga

CÎNTECUL BRADULUI



Subt ursa-mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrîn, bătrîn, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.



Lichene și bube și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-l lovește în creștet fulgerul alb.




Stă între zodii și țară un brad.
Sărutare de fulger - crengile ard.
Dar iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun !



Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tînărul brad străjuiește mereu.

Poezia Belșug de Lucian Blaga

BELȘUG



- Negrule, cireșule,
gîndul rău te-mprejmuie.


Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.


Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.


Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pune-ți strajă !


- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămîne ntreagă.



Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura !

Poezia Satul Minunilor de Lucian Blaga

SATUL MINUNILOR



Ajuns-am prin pulberi și miriști
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști
după mersul albastru al lunii.




Lîngă fîntînile darului harului
pîlpîie boalele, țipă lăsturnii.
Plin este satul de-aromele zeului
ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.




Legi răsturnînd și vădite tipare
minunea țîșnește ca macu-n secară.
Cocoși dunăreni își vestesc de pe garduri
dumineca lungă și fără de seară.

Poezia Ciocîrlia de Lucian Blaga

CIOCÎRLIA



Cîntă cineva în nori de zi
deodată cu zorile. Cine-ofi ?
Cîntă cineva-n văzduh.
E o pasăre ? E duh ?
Numai el o fi, numai el :
pămînteanule puțintel
cu trupul ca bucatele
mult lăudate,
cu glasul ca seninul
cu sînge ca aminul.
Numai el poate fi :
Hristosul păsăresc ! Cel
ce-n fiecare zi
se-nalță odată,
biruitor fără fier,
din holdă la cer,
și descîntă păcatele
peste toate satele.