Vitaminele Hidrosolubile ( Vitaminele din Grupul B )

VITAMINELE DIN GRUPUL B



Cuprind substanțe chimice de natură foarte variată : vitamina B1 ( tiamina ),
vitamina B2 ( riboflavina ), vitamina B6 ( piridixina ), vitamina B12 ( cobalamina ),
acidul folic, vitamina PP ( acidul nicotinic ), acidul paraaminobenzic
( vitamina H1 ).
Vitaminele din grupul B participă la activitatea unor enzime, fără de care unele sinteze
și activitatea celulară nu ar putea avea loc.
Totuși, fiecare din ele își păstrează anumite particularități, ceea ce face
ca semnele de carență ( de lipsă ) să aibă caractere specifice.
Unele vitamine din grupul B au rol important în hematopoieză ( formarea
globulelor roșii ), în special acidul folic și vitamina B12.
Surse de vitamina B sunt atît alimentele de origine animală ( laptele
și derivatele de lapte, în special iaurtul și sana, carnea, ficatul și ouăle )
cît și alimentele de origine vegetală ( cerealele, drojdia de bere ).
Carențe specifice vitaminelor din grupul B sunt rar întîlnite în condiții de
alimentație și îngrijiri normale.
Suplimentarea medicamentoasă nu se va face decît la indicația medicului.

Vitaminele Liposolubile ( Vitaminele D și K )

VITAMINA D



Se mai numește și antirahitică, subliniindu-se rolul ei în metabolismul
calciul și al fosforului, în realizarea procesului de formarea a osului în
creștere ( osteogeneză ).
Surse de vitamina D : organismului poate sinteza vitamina D prin
transformarea provitaminei D ( ergosterolul ) din piele, sub influența razelor
ultraviolete solare sau artificiale, în vitamina d.
Fără să fie neglijabilă, această sursă de vitamină din organism, în
condițiile climei și mediului în ansamblu, cînd între radiația solară
și corpul se interpun elemente poluate, praf, fum, ceață, nu se poate
contra prea mult pe acest aport de vitamină D.
Sursa de vitamină prin alimentație este de asemenea redusă.
Se găsește în cantități mivi în unt, lapte, gălbenuș de ou.
Uleiul de ficat de pește conține cantități mari, dar acesta nu
se utilizează ca aliment, ci ca medicament.
Nevoile de vitamină D sunt de 400 - 500 u.i./zi, în condițiile
unei alimentații corecte și cu expunere la soare.
Cum nou-născutul nu face rezerve de vitamina D, iar expunerea la
soare, în această perioadă, este practic imposibilă, este necesar să se
facă profilaxia rahitismului din primele două spătămîni de viață.
Ea trebuie să se continue pe timpul primului an de viață, fie sub formă
de picături date zilnic ( 1000 u.i./zi, numărul picăturilor depinzînd de
concentrația preparatului, fie sub formă injectabilă, cîte 200 000 u.i,
la 7 - 14 zile de la naștere, doză ce se va repeta din 2 în 2 luni,
pînă la împlinirea vîrstei de un an.
După primul an, tratament profilactic al rahitismului se va face
după necesități, la indicația medicului.
Este singura vitamină recomandată sub formă medicamentoasă,
chiar de la naștere.
Alimentația la sîn nu previne apariția rahitismului.
Administrarea corectă a vitaminei D și notarea acestui fapt în fișa
copilului sunt foarte utile, pentru că o supradoză a vitaminei D
este periculoasă, mai ales atunci cînd administrarea se face în
doze mari, injectabil.


 VITAMINA K


Se mai numește și vitamina antihemoragică, indicînd rolul pe care
îl are în coagularea sîngelui.
Ca surse de vitamina K predominante sunt alimentele de origine vegetală
( cereale, rădăcinoase, morcovi, sfeclă, cartofi, tomate, varză, conopidă, spanac etc )
și mai puține cele de origine animală ( ou, ficat de vită, și de porc )
vitamina K se formează și în intestin, fiind sintetizată de microorganismele
existente aici, în special de colibacili.
Nevoile de vitamina K nu sunt precizate, aportul alimentar plus sinteza la
nivelul untestinului acoperind, în general, aceste necesități.

Vitaminele Liposolubile ( vitamina A )

VITAMINA A


Are rol de protecție a mucoaselor și pielii, de formare a purpurei
retiniene, de creștere și rol antiinfecșios.
Lipsa sau insuficiența acestei vitamine duce la tulburări ale troficității
mucoasei și tegumentelor, la uscarea corneii ( xeroftalmie ),
la greutate de acomodare a vederii în crepuscul ) hemeralopie ),
la micșorarea ritmului creșterii și scăderea poftei de mîncare.
Rolul antiinfecțios se manifestă mai ales asupra tegumentelor și mucoaselor.
Sursa principală de vitamina A o reprezintă în primul rînd alimentele
de origine animală, în care se găsește sub formă de vitamină ca atare :
laptele de femeie și colostrul conțin mari cantități de vitamina A ),
untul, ficatul, carnea, ouăle, untura de pește.
În alimentele de origine vegetală se găsește sub formă de provitamină
( caroten ) și anume în morcovi, tomate, varză, conopidă, pătrunjel,
fasole verde etc etc.
Dată fiind bogăția în vitamina A a principalele alimente care intră în
alimentația copiilor sănătoși, lipsa acestei vitamine nu este posibilă în
condițiile unei alimentații normale.
Nevoile de vitamina A trebuie să fie acoperite în părțile egale
atît din regnul animal, cît și din regnul vegetal.
Preparate medicamentoase cu vitamina A nu se vor utiliza decît
la prescripția medicală.
Există posibilitatea intoxicațiilor acute, dar mai ales cronice cu vitamina A.

Vitaminele

VITAMINELE


Vitaminele sunt factori biocatalizatori, care nu produc energie dar ușurează
realizarea celor mai multe reacții enzimatice și de exidoreducere, indispensabile
pentru buna funcționare a organismului.
Acțiunile vitaminelor în organism sunt multiple și polivalente, totuși fiecare
din ele au și acțiuni specifice, legate de anumite funcțiuni,
ceea ce determină, în cazul lipsei lor, apariția unor tulburări caracteristice
pentru fiecare din ele.
De exemplu, în cazul lipsei sau insuficienței vitaminei D apar semne de rahitism.
În cazul lipsei sau insuficienței de vitamina A apar semne de xeroftalmie ( uscarea corneei )
și tulburări ale troficității pielii.
Din punct de vedere al constituției chimice, vitaminele sunt foarte variate.
Împărțirea lor în liposolubile și hidrosolubile are avantajul de a indica sursele
în care ele se găsesc.
Adesea, vitaminele sunt denumite cu funcția principală pe care o realizează : vitamina
D - antirahitică, vitamina A - antixeroftalmică, vitamina C - antiscorbutică.
Cum însă acțiunile celor mai multe vitamine sunt multilaterale,
denumirea după litere alfabetului a intrat în uz.
Importanța lor în organism este atît de mare, încît din principii alimentare au
devenit factori terapeutici ( medicamente ), fiind utilizate cu succes în diferite boli.
Nevoile de vitamile sunt proporțional mai mari la copil, cu excepția vitaminei D.
La copii sănătoși, în condiții normale de mediu, alimentația echilibrată și
rațională poate să aducă toate vitaminele necesare bunei funcționări a organismului.
Abuzul de medicamentos de vitamine ) leac universal ! ),
practicat de public cu sau fără avizul medicului este inutil, iar în ultimul timp
s-a demonstrat că este chiar periculos ( apariția unor stări toxice după administrearea
unor doze mari de vitamina D, vitamina a și polivitamine ).
Vitaminele constituie un principiu nutritiv, ele trebuind să fie aduse în
organism prin alimentele care le conțin.
Asocierea dintre ele și celelalte principii nutritive ( sărurile minerale, proteinele,
glucidele, lipidele și apa ) în compoziția alimentelor le face mai bine asimilabile
și utilizabile în organism.



SURSE DE VITAMINE


Organismul uman nu poate sintetiza decît vitamina d în piele sub acțiunea
razelor ultravioletelor, vitamina K și unele vitamine din complexul B în
intestin, prin acțiunea unor bacterii.
Cantitatea pe care o sintetizează este foarte mică, chiar și pentru
aceste vitamine.
Sursa generală de sănătate sau boală, cu prezența în alimentație a
celorlalte principii nutritive.
Principalele vitamine cu rol mai important în creșterea și dezvoltarea copilului
sunt următoarele:
- vitaminele liposolubile ( vitamina A, D, și K ),
- vitaminele hidrosolubile ) complexul B, și vitamina C ).