Clasificarea Alimentelor pe Categorii de Produse

CLASIFICARE ALIMENTELOR PE CATEGORII DE PRODUSE




Conținutul în principii nutritive este variat la diversele sorturi de alimente.
Totuși, există posibilitatea de a clasifica alimentele pe categorii de produse
cu conținut și proprietăți nutritive asemănătoare.

Aceste categorii sunt :
Categoria I : laptele și brînzeturile,
               II : carnea și peștele,
              III: ouăle,
              IV : legumele și fructele,
               V : derivatele de cereale, legumele uscate și fructe oleaginoase,
              VI : produse zaharoase,
             VII : grăsimile,
            VIII : băuturile.


În primele trei categorii intră alimentele provenind din regnul animal, următoarele
două aparțin regnului vegetal, iar ultimile trei sunt produse industriale.
Pentru întocmirea corectă a rației alimentare este suficient să urmărim
asocierea în meniul zilnic a unor alimente aparținînd cît mai multor categorii.
De exemplu, la un meniu în care intră carne ( categoria II ), trebuie să
asociem o garnitură de legume ( categoria IV ).
Pentru mărirea valorii calorice se pot adăuga produse zaharoase ( categoria VI ).
Aceasta reprezintă un model de meniu complect.
Un alt exemplu : pentru micul dejun dacă servim ceai cu zahăr și pîine cu gem,
este un meniu incomplect, toate alimentele aparținînd unei singure categorii ;
dacă în loc de ceai se dă lapte, iar la pîine se asociază pe lîngă gem și unt,
se întocmește un meniu complect, alimentele provenind din tri categorii.
Alimentele din aceeași categorie au un conținut asemănător și calități nutritive comune.
Fără efortul de a calcula zilnic rația alimentară ( ceea ce într-o alimentație
normală este inutil ), ci doar prin urmărirea proporțiilor de produse alimentare aparținînd
fiecărui categorii se poate realiza un regim alimentar corect, adecvat sănătății.


Categoria 1 Laptele și brânzeturile

Categoria 2 Carnea și peștele

Categoria 3 ouăle

Categoria 4 Legumele Și Fructele

Categoria 5 Derivatele de Cereale, Legume Uscate Ți Fructe Oleaginoase

Categoria 6 Produsele Zaharoase

Categoria 7 Lipidele

Apa

APA


Apa constituie unul dintre elementele indispensabile vieții.
În organism, ea se găsește sub formă de soluții hidroelectrolitice
complexe fiind principalul suport al tuturor schimburilor celulare.
Nevoile în apă variază foarte mult în raport cu vârsta.
Pe kilogram de greutate corporală, în 24 de ore, sugarul are nevoie
de 150 - 200 ml apă, copilul de la 1 la 3 ani, de 100 - 200 ml, de la
3 la 6 ani, de 90 - 100 ml, de la 6 la 12 ani, de 70 - 80 ml, de la 12 la 15 ani,
de 50 - 60 ml.
Adultul are nevoie de 35 - 40 ml.
Starea de boală, în special febra, crește metabolismul, apa se pierde în
exces prin respirație accelerată și transpirație, deci cresc și nevoile de apă.
Metabolismul apei este deosebit de labil la copil, în special în sensul pierderilor
de apă ( apar ușor stări de deshidratare ).
Sursele de apă sunt apa de băut și apa din alimente.
Pentru apa de băut, o atenție deosebită trebuie acordată condițiilor igienice
ale surselor de apă, mai ales ale fântînilor din mediul rural.
Există posibilitatea transmiterii prin apă a unor microbi patogeni
( microbii febrei tifoide, ai salmonelozelor, viruși hepatitei epidermice,
vurusurile altor boli ) ca si a intoxicației chimice cu nitriți ( produși de
descompunerea a substanțelor organice aflate în apă ).
Această intoxicație apare de obicei la sugari și se manifestă
prin cianoză ( învinețirea întregului corp ) și stare generală alterată.
Prima măsură este de a înceta folosirea apei contaminate și de a prezenta
urgent copilul la medic.

Mineralele

MINERALELE



Organismul uman conține aproape toate elementele chimice din natură.
În cursul proceselor metabolice ele sunt degradate, apoi eliminate ca
deșeuri metabolice prin urină, pe cale digestivă sau cutanată.
Pentru a le înlocui, ele trebuie aduse prin alimente.
Principalele minerale necesare bunei funcționări a organismului sunt :
sodiul, potasiul, clorul, calciul, fosforul, magneziul, fierul, iodul, fluorul,
cuprul, sulful, cobaltul, litiul.
Unele sunt necesare în cantități foarte mici, ”urme”, cum sunt :
iodul, fluorul, magneziul, iar altele în cantități mărusabile în grame :
clorul, sodiul, calciul, fosforul.
Substanțele minerale se găsesc atît în alimentele de origine vegetală :
sodiul, clorul, potasiul, fierul, cît și în cele de origine animală :
calciul și fosforul în lapte și derivate de lapte, fierul în ficat și carne,
fluorul în pește.
Apa este sursa cea mai importantă de iod, fluor, litiu, cobalt.
În organism substanțele minerale se află, în proporți bine definite,
în anumite țesuturi și umori ( lichi intercelular, limfă și sînge ).
Menținerea acestor proporții este una cele mai importante premise
ale bunei funcționări a organismului.
Unele substanțe minerale iau parte și la structura organismului,
astfel calciul și fosforul iau parte la formarea țesutului osos,
fierul intră în contituția globulelor roșii.
La copii, nevoile de substanțe minerale sunt proporțional mai mari
față de adulți, dată fiind folosirea lor în procesul de creștere,
pentru fiecare gram de substanță proteică sintetizată este necesară
și o cantitate de substanțe minerale.
În condițiile de sănătate și alimentație corectă, nevoile în substanțe
minerale, chiar la copii, sunt acoperite de cele aduse prin alimente.
Nu este necesar să se aleagă alimente bogate în anumite minerale,
ci să se asigure, prin rația alimentară, un echilibru stabil între toate
princpiile nutritive.
Absorția și folosirea substanțelor minerale de către organism depind
mai ales de proporția dintre substanțele minerale, de proporția lor față
de vitamine și celelalte principii nutritive ( proteine, grăsimi, glucide ).

Vitamina C

VITAMINA C



Sau acidul ascorbic este vitamina cea mai răspîndită în natură,
mai ales în alimentele de origine vegetală : fructe ( lămîi ),
portocale, măceșe, mere, coacăze, piersici, caise ) și
zarzavaturi ( tomate, morcovi, ardei etc etc. ).
Aproape toate vegetalele o conțin.
În alimentele de origine animală se găsește în ficat, carne, gălbenuș de ou, lapte.
Extrem de răspîndită în natură, ea este sensibilă la acțiunea căldurii,
la oxidare, de aceea păstrarea și prelucrarea tehnică a alimentelor
duc la pierderi mari de vitamina C.
Rolul acestei vitamine în organism este de reglarea a
metabolismului celular, de întărire a capacității de apărare a celulelor
împotriva infecțiilor, de a împiedica producerea hemoragiilor.
Nevoile de vitamina C sunt foarte variate, în raport cu vârsta și starea
generală.
În medie, se apreciază a fi de 50 - 100 mg pe zi.