Calculăm Sau Nu Rația Zilnică

CALCULĂM SAU NU RAȚIA ZILNICĂ




În condiții de sănătate, calcularea rației alimentare zilnice nu este necesară.
Prin datele minime pe care le-am prezentat asupra fenomenului de nutriție la copii,
atragem atenția asupra respectării unei ”medii” de folosire cantitativă și calitativă
a diverselor alimente.
Valoarea cantitativă a rației alimentare este în primul rînd în raport cu vîrsta copilului.
De aceea în capitolul VI vom reveni asupra acestui aspect.
Pentru realizarea echilibrului între factorii nutritivi este necesară folosirea în meniul zilnic
a unor produse alimentare aparținînd cît mai multor grupe de alimente, clasificate
după valoarea lor nutritivă.
Alimentele din aceeași grupă se pot subtitui reciproc.
Chiar dacă zilnic fiecare din aceste alimente nu poate intra în hrana copilului,  este
suficient ca în asamblu să se țină seama de valorile medii.
Organismul are posibilități biologice de a-și regla nevoile menționate.
Organismul are posibilități biologice de a-și regla nevoie de hrană.
Mama trebuie numai să respecte un minim de reguli alimentare, să renunțe eventual
la obiceiuri incorecte, cum ar fi folosirea în exces a dulciorilor la copii sau excesul de sare
în alimentația adulților.
Nu trebuie neglijat ce se întîmplă cu alimentele în procesul de prelucrare, respectiv de gătire,
a alimentelor.
Dată fiind importanța deosebită pe care o are în alimentația copiilor am rezervat un capitol
special modului în care mama trebuie să-i gătească copilului.
Cercetări ștințifice noi în domeniul alimentației insistă din ce în ce mai mult asupra importanței
ritmului alimentației pentru realizarea echilibrului nutritiv.
Aceeași cantitate de alimente, respectiv rația alimentară zilnic, este mai bine folosită de organism
dacă este repartizată pentru mai multe mese.
Cantitățile mici de alimente aduse ritmic și la ore regulate sunt folosite integral pentru necesitățile
metabolice : principiile nutritive nu se pierd și nici nu se stochează.
Pentru copii acest lucru este însă mai important avînd în vedere consumul mai mare de
energie și într-un ritm crescut, aportul de substanțe nutritive trebuie făcut în ritmul acestui consum.

Repartiția rației alimentare pe mese se face în raport cu vîrsta și activitatea :
- sugarul se alimentează din 3 în 3 ore, prin 5-7 mese pe zi, prectic toate de aceeași
valoare nutritivă,
- copilul mic ( 1-3 ani ) trebuie să primească 4-5 mese pe zi, trei mese principale
și una sau două gustări,
- copilul mare, școlarul și adolescentul primesc 3-4 mese pe zi, trei principale și o gustare.
Pentru toți acești copii se consideră în medie, 20-25% din rația alimentară pentru masa de
dimineață 40-45% pentru masa de prînz, 10% pentru gustare, 25-30% pentru masa de seară.
Respectarea orelor de masă este necesară la copii și pentru crearea unor obiceiuri alimentare corecte.
Pentru realizarea alimentației raționale trebuie evitate următoarele greșeli :
- dezechilibrul alimentar ( folosirea unor alimente necorăspunzătoare vîrstei, activității și
stării generale a copilului ),
- excesul alimentar total ( rație alimentară depășind nevoile nutritive, pentru că se formează
obiceiuri alimentare incorecte (,
- insuficiența aportului alimentar total ( rația alimentară sub nevoile nutritive ale copilului ),
- dezordinea în orarul de alimentație ( mese neregulate, cantități mari de alimente ingerate la 1-2 mese pe zi ).
Dacă în alimentația naturală numărul și intervalul dintre mese pot fi ușor variabile în raport
cu dorința copilului, în alimentația artificială acest lucru este absolut interzis.
Mesele trebuie date la ore regulate știind că efortul digestiv este mai mare decît pentru
laptele de mamă.
Nerespectarea ritmului alimentației poate produce tulburări digestive.

Ce Trebuie Să Știți Despre Metabolismul Și Rația Alimentară a Copilului

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE METABOLISMUL ȘI RAȚIA ALIMENTARĂ A COPILILUI


Trecute de bariera digestivă, tranportate de sînge la nivelul celulelor,
substanțele nutritive intră în lanțul transformărilor metabolice.
Mecanisme extrem de fine și fragile mențin și întrețin o complecitatea de reacții fizice,
chimice și biologice.
Cu ajutorul unor substanțe numite enzime, care sunt specifice pentru anumite substanțe
și pentru o anumită fază a reacției, realizează un proces de desfacere, de degradare
a substanțelor alimentare pînă la elementele lor cele mai simple ( catabolism ), cu
eliberare de energie și apoi de refacere, de asimilare și formare a substanței vii.
Fiecare celulă a organismului are echipamentul ei enzemic, care face posibilă transformarea
elementelor nutritive, aduse de alimente, în substanță vie, propie fiecărei celule vii
și eliberarea de energie vitală.
Rezultatele acestor reacții și procese contrare dar inseparabile sunt fenomenele
biologice caracteristice vieții, menținerea structurală și funcțională a organismului
și creșterea lui.
Metabolismul, respectiv transferul și consumul de energie adusă din exterior prin alimente
în organism, se desfășoară în mod continuu, chiar și atunci cînd organismul se găsește în stare
de repaus total, de el depinzînd menținerea funcțiilor vitale : respirație, circulație, excepție etc.
Cantitatea de energie pe care organismul o cheltuiește în stare de repaus total
pentru menținerea funcțiilor vitale se numește metabolism bazal, care este practic egal
la indivizii de acelaș sex, aceeași cîrstă și greutate.
Față de adult, la copil metabolismul bazal este mai crescut, cu atît mai mult, cu cît
copilul este mai mic.
Pentru orice activitate în plus : digestie, termoreglare, mișcare, joc, muncă fizică sau
intelectuală, consumul de energie crește.
Unitatea de măsură în care se calculează consumul de energie al organismului este caloria.
și anume în număr de calorii pe kilocorp de greutate și pe oră.
Tot în calorii, pe gram de substanță se calculează și cantitatea de energie eliberată,
prin ardere în organism, a principiilor nutritive.
Avînd ca initate de măsură comună caloria, s-a putut calcula cantitatea de principii
nutritive necesare pentru acoperirea nevoilor de hrană ale organismului în 24 de ore.
Astfel :
- 1 g de proteine eliberează prin ardere în organism 4 calorii,
- 1 g de glucide eliberează prin ardere în organism 4 calorii,
- 1 g de lipide eliberează prin ardere în organism 9 calorii.
Cantitățile de alimente capabile să acopere cheltuielile de energie necesare pe 24 de ore
reprezintă rația alimentară calorică.
În cazul că primește mai puțin organismul consumă din rezervele sale, adică slăbește.
De exemplu, un copil de 3 ani, cu greutatea de 15 kg, are nevoie de 100 calorii pe
kilocorp : deci 15 x 100 = 1500 calorii, ceea cereprezintă și rația alimentară
calorică necesară.
Acoperirea nevoilor calorice ale organismului constituie primul obiectiv al unei alimentații
corecte, dar nu singurul.
Pentru a-și desfășura în bune condiții funcțiile, organismul are nevoie ca rația nutritivă
calorică să conțină toate principiile nutritive și în anumite proporții.
Valoarea medie a acestor relații este următoarea : proteinele acoperă 15% din rația
alimentară, lipidele, 25-30%, glucidele, 50-60%.
Pentru copii, aceste valori sunt ușor variabile, în raport cu vîrsta și vor fi reamintite
la capitolele respective.
Vitaminele, sărurile minerale și apa, deși nu au valoare calorică, trebuie de asemenea să
se găsească în proporții bine definite, atît între ele, cît și față de celelalte principii nutritive.
Pentru fiecare din principii : proteine, glucide, vitamine, săruri minerale și apă există
un minim și un maxim de toleranță.
Dincolo de aceste limite care depășesc necesarul, organismul intră în stare de boală.
Toate funcțiile și procesele necesare realizării nutriției - digestia, metabolismul,
cheltuiala de energie - sunt dirijate de sistemul nervos central, de sistemul nervos
vegetativ și de cel neuroendocrin.
În condiții normale, organismul acționează și reacționează ca un tot, ca un mecanism perfect echilibrat.
Metabolismul și nevoile de nutriție la copii sunt, proporțional, mai crescute față de adult.
Aceasta se datorește :
1. metabolismului bazal crescut,
2. activității musculare intense ( sugarul nu are, practic, nici un moment de relaxare completă ),
3. cheltuielilor de energie necesare fenomenului de creștere 9 pentru fiecare gram de creștere
ponderală sunt necesară, în medie 2 calorii ).
Coroborînd aceste date, adică nevoile nutritive crescute cu toleranța digestivă redusă,
reiese că trebuie să existe o grijă deosebită și flexibilitate în ceea ce privește
fixarea și aplicarea unei rații alimentare corecte la copii.

Ce Trebuie Să Știți Despre Digestia Copilului

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE DIGESTIA COPILULUI


Digestia este prima etapă în care alimentele încep să sufere transformări,
fiind totodată și cea mai importantă etapă pentru că majoritatea reacții
depind de ce s-a realizat prin funcția digestivă.
Un aforism al medicinii infantile spune : ”sănătatea și buna dezvoltare a copilului depinde,
în cea mai mare măsură, de ce se întîmplă în tubul digestiv.”
S-au schimbat multe teorii în medicină, dar acest aforism a rămas valabil.
Aparatul dugestiv este format din : cavitatea ucală cu anexele ei, esofagul, stomacul,
intestinul subțire, intestinul gros și glandele digestive anexe : ficatul și pancreasul.
Fiecare din aceste organe își aduce contribuția la realizarea funcției digestive.
Transformarea substanțelor alimentare la nivelul tubului digestiv are două aspecte :
mărunțirea mecanică și transformarea chimică.

Mărunțirea mecanică - înepe în gură prin actul masticației și formarea bolului alimentar.
Esofagul este numai un tub de legătură.
Mișcările lui contribuie la alunecarea bolului alimentar în stomac.
Organul cu cel mai important rol în mărunțirea mecanică este stomacul.
Indiferent de consistența sub care au fost ingerate, alimentele sunt măcinate, pînă
cînd sunt transformate într-un lichid cremos, numit chim gastric.
Trecerea alimentelor în intestin depinde de această mărunțire.
Intestinul nu primește alimente decît sub formă semilichidă.
Este evident că trec mai ușor - în sensul că stau mai puțin în stomac - alimentele
lichide sau semilichide.
Cele mai consistente sunt carnea și grăsimile, care stau mult, ” se digeră mai greu”,
dar au avantajul că țin de foame.
Cît timp stomacul nu este complect golit, nu apare senzația de foame.
Mișcările intestinului subțire au rol de amestecare și transport al alimentelor.
În caz de îmbolnăvire ( inflamația intestinului ), mișcările se înmulțesc, sunt mai puternice
și se simt sub formă de crampe abdominale, intestinul se evacuează mai rapid,
apar scaune numeroase și lichide.
De asemenea, conținutul intestinului influențează mișcările acestuia.
Intestinul gol produce mișcări puternice, resimțite sub forma dureroasă a ”crampelor de foame”
sau chiar de evacuare mai rapidă, ”diarea de foame”, întîlnită uneori la sugari.
Intestinul prea plin produce senzația dezagreabilă de balonare.

Transformarea chimică a alimentelor - se realizează cu ajutorul unor substanțe numite fermenți,
secretate de organele tubului digestiv.
Glandele salivarea secretă și deversează în salivă un ferment numit ptialină,
care ajută la digestia glucidelor, de aceea, este bine ca masa de lapte cu făinos sau
supă de zarzavat să fie dată sugarului cu lingurița, ca să se amestece cu saliva, pentru
a ușura astfel digestia glucidelor din alimente.
Mucoasa stomacului secretă mai mulți fermenți, dintre care cel mai important este pepsina,
care ajută la digestia proteinelor.
La copii există un ferment, labfermentul, care contribuie la digestia proteinelor din lapte.
Lipaza gastrică favorizează digestia grăsimilor.
Ea se găsește însă în cantitate mică și are un rol redus.
Foarte importantă este secreția de acid clorhidric de către glandele mucoasei stomacului.
Toate reacțiile chimice care se desfășoară la acest nivel necesită un mediu acid corespunzător.
Numărul cel mai mare și cel mai important de fermenți necesari procesului de digestie
sunt secretați de glandele anexe, ficatul și pancreasul.
Acești fermenți sunt prezenți în bilă și sucul pancreatic și sunt deversați în intestin
la nivelul duodenului ( prima porțiune a intestinului ).
Duodenul reprezintă o adevărată ”uzină chimică”, în care alimentele sunt transformate
pînă la stadiul de a putea fi resorbite în sînge.
Există un număr mare de fermenți digestivi, specifici pentru fiecare din principiile
nutritive conținute în alimente.
Substanțele nutritive rezultate din procesul de digestie sunt resorbite la nivelul intestinului.
Ele sunt preluate de către sînge și transportate, prin sistemul circulator, pînă la
nivelul celulelor, unde sunt utilizate în raport cu necesitățile.
Intestinul gros are numai rolul de depozitare și de evacuare a resturilor alimentare
rămase nedigerate.
La copil există - exceptînd dentiția la sugar - toate organele aparatului digestiv, atît
din punct de vedere structural, cît și funcțional.
Din ambele puncte de vedere sunt incomplect dezvoltate.
Așa cum s-a mai spus, copilul nu este un adult în miniatură.
Stomacul lui nu este numai ”mai mic”, dar are și o capacitate digestivă mai redusă.
Dacă adăugăm la acestea faptul că sistemele de coordonare și dirijare sunt insuficient
dezvoltate, înțelegem de ce funcția digestivă la copii este atît de labilă, de ce
factorii alimentari și nealimentari pot afecta, în mod deosebit, această funcție.
Deși vom dezvolta aceste probleme în capitole aparte, pe grupe de vîrstă,
subliniem că adaptarea alimentelor la posibilitățile digestive ale copilului depinde,
în cea mai mare măsură, de modul de pregătire a alimentelor.
De exemplu, oul este un aliment bine suportat de copii încă de la vîrsta de 5-6 luni,
sub formă de ou fiert.
Oul prăjit ar fi însă foarte dăunător sănătăți lui la această vîrstă.
Alt factor de care trebuie să se țină seama în aprecierea posibilităților digestive ale
copiilor și, respectiv, în alegerea modului de alimentație, este starea generală a
copilului și, în special, starea de sănătate sau de boală.
La copil, orice îmbolnăvire ( situația este valabilă și la adult, dar în mai mică măsură ),
chiar dacă nu ține direct de aparatul digestiv, afectează și posibilitățile digestive.
De asemenea, orice boală beneficiază de pe urma unui regim alimentar adecvat.
Ultimul pe care-l cităm, dar nu și ultimul și ca importanță, este factorul individual,
modul de reactivitate și personalitatea copilului.
Majoritatea copiilor se adaptează ușor și bine la un regim alimentar normal,
unii chiar ”rezistă” la greșelile grosolane, alții se adaptează greu chiar la un regim alimentar bine condus.
De aceea, este necesar ca introducerea de alimente noi să se facă progresiv,
la toate vîrstele, dar mai ales la copiii mici.
Regimul alimentar la copilul mic sau mare, sănătos sau bolnav, nu trebuie impus,
ci trebuie adaptat cu prudență.
În puține privințe copilul are o reactivitate atît de marcată ca în aceea a problemelor alimentare.

Categoria 7 Lipidele

LIPIDELE




Sunt aduse în alimentația omului atît prin alimente de origine
vegetală, cît și de origine animală.
Grăsimile vegetale sunt reprezentate prin uleiuri de plante, de floarea
soarelui, de măsline, de dovleac, soia, din germeni de porumb, nucă de cocos.
Grăsimile animale sunt : untul, untura de pasăre, seul, untura de pește.
Margarinele sunt grăsimi mixte ( vegetale și animale ), preparate
industrial cu adaosuri de arome și vitamine.
Valoarea calorică a grăsimilor este cuprinsă între 700 și 925 de
calorii la 100 g, deci într-un volum mic conțin o valoare calorică mare.
Ele reprezintă 30-35% din valoarea calorică a rației alimentare.
Sunt indicate la cei care prestează activități ce necesită un
consum mare de energie.
În general, sunt produse alimentare industriale.
Ele vehiculează vitaminele liposolubile.
Untul conține vitamina A ( retinol ) și vitamina D ( calciferol ).
Celelalte grăsimi nu includ alte principii nutritive.
Grăsimile vegetale conțin acizi grași nesaturați ( linoleic,
linolenic arahidonic ), necesari bunei funcționări a organismului.
Influența grăsimilor alimentare asupra lipemiei și colesterolului
din sînge depinde de prezența acizilor grași pe care-i conțin.
Pentru calitatea de a forma emulsii, grăsimile le folosesc
la cele mai multe preparate culinare.
Dacă punctul de fierbere nu depășește punctul de topire
al grăsimii, aceasta nu-și deteriorează calitățile nutritive.