Alimentația Copilului La O Lună

ALIMENTAȚIA COPILULUI LA O LUNĂ



Alimentat natural : 7x70-100 ml lapte de mamă.
Alimentat artificial : 7x80-90 ml preparatul de lapte ales din cele recomandate în alimentația artificială.
Alimentat artificial : 6x110=120 ml ( suge cîte 20 minute ).
Alimentat artificial : 6x110-120 ml preparatul de lapte ales din cele recomandate în
alimentația artificială.
Nou : suc de fructe. Se începe cu 2-3 lingurițe, se crește cantitatea treptat,
pînă la 6-7 lingurițe ( 30 ml ).
Se poate da între mese, în una sau două reprize.
Sucul poate fi de : morcovi, mere, portocale, mandarine, lîmîi, grefuit.
Se poate îndulci cu sirop de zahor sau dilua cu ceai.
Se începe cu un singur fel de fruct.
Numai după ce copilul se obișnuiește cu fiecare fruct în parte i se poate da sucuri
amestecate.
Sucul de fructe se dă sugarului cu lingurița, de preferat o linguriță de plastic.
Se prepară întodeauna în momentul administrării.
Și păstrați igiena la prepararea rețetelor sugarului.

Diversificarea Alimentației

DIVERSIFICAREA ALIMENTAȚIEI



Indiferent de felul cum a fost alimentat copilul în primele 3-4 luni ( natural,
mixt sau artuficial ), începînd cu luna a 3-a - a-4-a în alimentația copilului
intervine o schimbare.
Alimentația exclusiv lactată, specifică primului trimestru de viață, nu mai
poate acoperi nevoile nutritive ale copilului.
Treptat, o parte din aceasta este înlocuită cu alimente nelactate, fructe, zarzavaturi,
ou, brînză, carne.
Laptelui i se adaugă făinuri de amidon ( făină de grîu, griș, pesmet, făină de biscuiți ).
Este perioada de diversificare, de acomodare treptată a copilului cu alimente
variate și consistente, fază ce face trecerea către alimentația copilului mare.
Începutul diversificării reprezintă un moment foarte important, dar în același
timp critic, în dezvoltarea copilului.
De felul cum mama va respecta indicațiile medicului și ale asistentei de ocrotire
privind felul și ritmul diversificării depinde, în mare măsură, sănătatea copilului.
Din observații efectuate pe loturi mari de copii, aceasta este perioada în care apar
cel mai frecvent tulburări digestive ( despepsii ) și debutează cele mai multe distrofii.
Rația calorică, în această perioadă, este greu de apreciat.
Alimentele noi se dau în cantități mici și treptat.
Nu toți copii primesc și se adaptează bine la introducerea unui aliment nou.
Pentru a aprecia starea de sănătate și dezvoltarea a copilului, trebuie urmărite,
curba creșterii în greutate, starea generală și dispoziția afectivă a copilului, somnul, pofta de mîncare.
Perioada de diversificare durează prectic pînă în jurul vărstei de 2 ani, cînd copilul
ajunge să mănînce ”de toate”, rămînînd încă foarte important modul cum sunt pregătite alimentele.
Nu este important numai ”ce aliment nou se introduce” ci și ”cum” și ”cît”, deci modul
în care se pregătesc alimentele, se păstrează, se dau copilului și în ce cantități.
Există cîteva reguli de care mama trebuie să țină seama în toată perioada de diversificare :
- introducerea unui aliment nou nu se face decît în stare de perfectă sănătate a copilului,
- nu se introduc alimente noi în perioada prea călduroase, schimbări de mediu, călătorii,
- introducerea unui aliment nou se face în cantitate mică, crescînd treptat,
urmărind dacă este bine tolerat,
- la orice tulburare generală sau digestivă care ar putea să apară după introducerea unui
aliment nou, se oprește administrarea alimentului și se cere avizul medicului,
- nu se introduc niciodată mai multe alimente noi deodată, chiar dacă sunt din același sortiment.
De exemplu, în cazul sucului amestecat de fructe, sugarul se obișnuiește înîi cu fiecare fruct
în parte, după care sucul poate fi dat și amestecat.
Este indicat ca alimentația nelactată să fie dată de la început cu lingurița.
Pentru reușita alimentației cu lingurița, trebuie să se țină seama de o anumită tehnică de
administrare a alimentului, ca și de poziția copilului în timpul mesei.
Copilul, acoperit la gît și la piept cu o bavețică sau un șervet, va fi luat în brațe în
poziția șezîndă, cu capul și trunchiul sprijinit pe plica cotului stîng al mamei.
Brațele copilului vor fi imobilizate, fie cu șervetul care îi acoperă pieptul, adus către părțile
laterale și spate, fie prin prinderea brațului drept al copilului între brațul și corpul mamei
și a brațului stîng cu mîna stînga a mamei.
Cu mîna dreaptă, mama îi duce la gură lingurița.
Cantitatea de aliment luată în linguriță, de fiecare dată, va fi mică, un sfert pînă la jumătate de
linguriță, iar cinsistența alimentelor la început va fi semilichidă, apoi va fi crescută treptat.
Este prima formă de alimentație în care copilul să mestece, de aceea la început mișcările de
masticație nefiind încă coordonate, copilul poate pierde o bună parte din alimentele introduse
în gură.
Relundu-se cu blîndețe și răbdare acest nou mod de alimentație, copilul se va obișnui.
În jurul vîrstei de 6-8 luni, odată cu apariția dentiției, copilului poate fi obișnuit să mestece alimente
de consistență mai crescută, la 9-10 luni i se poate da în mînă o bucățică de pîine, un biscuit.
La vîrsta de un an poate mînca o bucată de pîine cu unt, tăiată în porții mici.
Sunt foarte importante obișnuițele alimentare din această perioadă.
Copilul care primește, în continuare, și în perioada de diversificare, alimente numai sub formă
semilichidă, eventual date cu biberonul, foarte greu se va obișnui, chiar și după vîrsta de un an,
cu alimente mai consistente.
Încă din această perioadă, copilul trebuie lăsat și stimulat să participe la alimentația sa, să
sprijine cu mînuțele paharul, să-și ducă la gură bucățică din alimente mai consistente.
Alimentația cu biberonul creează o situație de neparticipare fizică și afectivă a copilului
la alimentația sa.
uneori, se menține foarte mult timp această ”neparticipare” în felul de a mînca.
Diversificarea trebuie făcută cu maximum de precauție, nu trebuie întîrziată, dar nici făcută intempestiv.
Momentul introducerii fiecărui aliment trebuie ales în raport cu vîrsta, dar și cu starea
generală a copilului.
Există în prezent, odată cu tendința de scădere a perioadei de alimentație naturală la 2-4 luni,
în loc de 6-8 luni cum era înainte tendința de scădere a vîrstei la care se face diversificarea.
Uneori, mamele o fac din propia inițiativă, alteori la recomandarea personalului medical.
Indroducînd precoce ouă, brînză, carne, chiar dacă nu determină totdeauna tulburări
digestive, poate provoca unele manifestări patologice, ca de exemplu, creșterea
numărului bolilor alergice cu manifestări cutanate și respiratorii la sugari, acestea sunt
puse în legătură cu introducerea precoce a unor alimente cu conținut bogat în proteine.
La pregătirea alimentației sugarului, este necesar să se respecte întru totul regulile de igienă alimentară.
Mai înainte, am arătat ce modificări sunt cele mai propice digestiei și nutriției copilului.
După ce au fost preparate, înainte de a fi oferite copilului, alimentele trebuie gustate.
Gustarea se face într-un vas separat sau cu o linguriță, alta decît cea folosită la alimentația sugarului.
Un rol deosebit îl are respectarea calității de alimente necesară la pregătirea unei rețete.
Aprecierea ”după ochi” poate să ducă la greșeli grave de supra-sau subdozare a
alimentelor respective.
Se recomandă a se folosi obiecte speciale de măsurat, cîntar sau vase speciale de măsurat alimentele
lichide sau solide.
Alimentele lichide se pot măsura și cu biberonul.
Dată fiind diversitatea modurilor în care sugarii primesc și suportă introducerea unor alimente noi,
nu este posibil și nici recomandabil să se insiste pentru realizarea unor scheme tip de diversificare.
În general, sugarul alimentat natural, dacă mama are lapte suficient, poate să primească fără
riscuri, pînă la vîrsta de 4-5 luni lapte de mamă, cu adaosuri numai ale sucului și pulpei de fructe.
La sugarii alimentați artificiali, diversitatea trebuie începută în jurul vîrstei de 3-4 luni.
Totuși, chiar în această situație, devansările sau întîrzierile cu 2-3 spătămîni ale timpului
de introducere a unor alimente, ca și unele schimbări în modul de introducere sunt normale.
La fiecare caz în parte, cei care pot da cele mai bune indicații sunt medicii pedriatri și asistentele de ocrotire.
Cunoscund evoluția sugarului în cauză, ei pot aprecia posibilitățile lui de adaptare.
Următoarea ordine de introducere în hrana sugarului a alimentelor noi reprezintă o sinteză a
diverselor recomandări din literatura de specialitate, ca și a aprecierilor noastre
rezultate din practică.

Alimentația copilului pe luni.

La o lună

La 3 luni

La 4 luni

La 5 luni

La 6 luni

La 7-8 luni

La 9-12 luni

Calculăm Sau Nu Rația Zilnică

CALCULĂM SAU NU RAȚIA ZILNICĂ




În condiții de sănătate, calcularea rației alimentare zilnice nu este necesară.
Prin datele minime pe care le-am prezentat asupra fenomenului de nutriție la copii,
atragem atenția asupra respectării unei ”medii” de folosire cantitativă și calitativă
a diverselor alimente.
Valoarea cantitativă a rației alimentare este în primul rînd în raport cu vîrsta copilului.
De aceea în capitolul VI vom reveni asupra acestui aspect.
Pentru realizarea echilibrului între factorii nutritivi este necesară folosirea în meniul zilnic
a unor produse alimentare aparținînd cît mai multor grupe de alimente, clasificate
după valoarea lor nutritivă.
Alimentele din aceeași grupă se pot subtitui reciproc.
Chiar dacă zilnic fiecare din aceste alimente nu poate intra în hrana copilului,  este
suficient ca în asamblu să se țină seama de valorile medii.
Organismul are posibilități biologice de a-și regla nevoile menționate.
Organismul are posibilități biologice de a-și regla nevoie de hrană.
Mama trebuie numai să respecte un minim de reguli alimentare, să renunțe eventual
la obiceiuri incorecte, cum ar fi folosirea în exces a dulciorilor la copii sau excesul de sare
în alimentația adulților.
Nu trebuie neglijat ce se întîmplă cu alimentele în procesul de prelucrare, respectiv de gătire,
a alimentelor.
Dată fiind importanța deosebită pe care o are în alimentația copiilor am rezervat un capitol
special modului în care mama trebuie să-i gătească copilului.
Cercetări ștințifice noi în domeniul alimentației insistă din ce în ce mai mult asupra importanței
ritmului alimentației pentru realizarea echilibrului nutritiv.
Aceeași cantitate de alimente, respectiv rația alimentară zilnic, este mai bine folosită de organism
dacă este repartizată pentru mai multe mese.
Cantitățile mici de alimente aduse ritmic și la ore regulate sunt folosite integral pentru necesitățile
metabolice : principiile nutritive nu se pierd și nici nu se stochează.
Pentru copii acest lucru este însă mai important avînd în vedere consumul mai mare de
energie și într-un ritm crescut, aportul de substanțe nutritive trebuie făcut în ritmul acestui consum.

Repartiția rației alimentare pe mese se face în raport cu vîrsta și activitatea :
- sugarul se alimentează din 3 în 3 ore, prin 5-7 mese pe zi, prectic toate de aceeași
valoare nutritivă,
- copilul mic ( 1-3 ani ) trebuie să primească 4-5 mese pe zi, trei mese principale
și una sau două gustări,
- copilul mare, școlarul și adolescentul primesc 3-4 mese pe zi, trei principale și o gustare.
Pentru toți acești copii se consideră în medie, 20-25% din rația alimentară pentru masa de
dimineață 40-45% pentru masa de prînz, 10% pentru gustare, 25-30% pentru masa de seară.
Respectarea orelor de masă este necesară la copii și pentru crearea unor obiceiuri alimentare corecte.
Pentru realizarea alimentației raționale trebuie evitate următoarele greșeli :
- dezechilibrul alimentar ( folosirea unor alimente necorăspunzătoare vîrstei, activității și
stării generale a copilului ),
- excesul alimentar total ( rație alimentară depășind nevoile nutritive, pentru că se formează
obiceiuri alimentare incorecte (,
- insuficiența aportului alimentar total ( rația alimentară sub nevoile nutritive ale copilului ),
- dezordinea în orarul de alimentație ( mese neregulate, cantități mari de alimente ingerate la 1-2 mese pe zi ).
Dacă în alimentația naturală numărul și intervalul dintre mese pot fi ușor variabile în raport
cu dorința copilului, în alimentația artificială acest lucru este absolut interzis.
Mesele trebuie date la ore regulate știind că efortul digestiv este mai mare decît pentru
laptele de mamă.
Nerespectarea ritmului alimentației poate produce tulburări digestive.

Ce Trebuie Să Știți Despre Metabolismul Și Rația Alimentară a Copilului

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE METABOLISMUL ȘI RAȚIA ALIMENTARĂ A COPILILUI


Trecute de bariera digestivă, tranportate de sînge la nivelul celulelor,
substanțele nutritive intră în lanțul transformărilor metabolice.
Mecanisme extrem de fine și fragile mențin și întrețin o complecitatea de reacții fizice,
chimice și biologice.
Cu ajutorul unor substanțe numite enzime, care sunt specifice pentru anumite substanțe
și pentru o anumită fază a reacției, realizează un proces de desfacere, de degradare
a substanțelor alimentare pînă la elementele lor cele mai simple ( catabolism ), cu
eliberare de energie și apoi de refacere, de asimilare și formare a substanței vii.
Fiecare celulă a organismului are echipamentul ei enzemic, care face posibilă transformarea
elementelor nutritive, aduse de alimente, în substanță vie, propie fiecărei celule vii
și eliberarea de energie vitală.
Rezultatele acestor reacții și procese contrare dar inseparabile sunt fenomenele
biologice caracteristice vieții, menținerea structurală și funcțională a organismului
și creșterea lui.
Metabolismul, respectiv transferul și consumul de energie adusă din exterior prin alimente
în organism, se desfășoară în mod continuu, chiar și atunci cînd organismul se găsește în stare
de repaus total, de el depinzînd menținerea funcțiilor vitale : respirație, circulație, excepție etc.
Cantitatea de energie pe care organismul o cheltuiește în stare de repaus total
pentru menținerea funcțiilor vitale se numește metabolism bazal, care este practic egal
la indivizii de acelaș sex, aceeași cîrstă și greutate.
Față de adult, la copil metabolismul bazal este mai crescut, cu atît mai mult, cu cît
copilul este mai mic.
Pentru orice activitate în plus : digestie, termoreglare, mișcare, joc, muncă fizică sau
intelectuală, consumul de energie crește.
Unitatea de măsură în care se calculează consumul de energie al organismului este caloria.
și anume în număr de calorii pe kilocorp de greutate și pe oră.
Tot în calorii, pe gram de substanță se calculează și cantitatea de energie eliberată,
prin ardere în organism, a principiilor nutritive.
Avînd ca initate de măsură comună caloria, s-a putut calcula cantitatea de principii
nutritive necesare pentru acoperirea nevoilor de hrană ale organismului în 24 de ore.
Astfel :
- 1 g de proteine eliberează prin ardere în organism 4 calorii,
- 1 g de glucide eliberează prin ardere în organism 4 calorii,
- 1 g de lipide eliberează prin ardere în organism 9 calorii.
Cantitățile de alimente capabile să acopere cheltuielile de energie necesare pe 24 de ore
reprezintă rația alimentară calorică.
În cazul că primește mai puțin organismul consumă din rezervele sale, adică slăbește.
De exemplu, un copil de 3 ani, cu greutatea de 15 kg, are nevoie de 100 calorii pe
kilocorp : deci 15 x 100 = 1500 calorii, ceea cereprezintă și rația alimentară
calorică necesară.
Acoperirea nevoilor calorice ale organismului constituie primul obiectiv al unei alimentații
corecte, dar nu singurul.
Pentru a-și desfășura în bune condiții funcțiile, organismul are nevoie ca rația nutritivă
calorică să conțină toate principiile nutritive și în anumite proporții.
Valoarea medie a acestor relații este următoarea : proteinele acoperă 15% din rația
alimentară, lipidele, 25-30%, glucidele, 50-60%.
Pentru copii, aceste valori sunt ușor variabile, în raport cu vîrsta și vor fi reamintite
la capitolele respective.
Vitaminele, sărurile minerale și apa, deși nu au valoare calorică, trebuie de asemenea să
se găsească în proporții bine definite, atît între ele, cît și față de celelalte principii nutritive.
Pentru fiecare din principii : proteine, glucide, vitamine, săruri minerale și apă există
un minim și un maxim de toleranță.
Dincolo de aceste limite care depășesc necesarul, organismul intră în stare de boală.
Toate funcțiile și procesele necesare realizării nutriției - digestia, metabolismul,
cheltuiala de energie - sunt dirijate de sistemul nervos central, de sistemul nervos
vegetativ și de cel neuroendocrin.
În condiții normale, organismul acționează și reacționează ca un tot, ca un mecanism perfect echilibrat.
Metabolismul și nevoile de nutriție la copii sunt, proporțional, mai crescute față de adult.
Aceasta se datorește :
1. metabolismului bazal crescut,
2. activității musculare intense ( sugarul nu are, practic, nici un moment de relaxare completă ),
3. cheltuielilor de energie necesare fenomenului de creștere 9 pentru fiecare gram de creștere
ponderală sunt necesară, în medie 2 calorii ).
Coroborînd aceste date, adică nevoile nutritive crescute cu toleranța digestivă redusă,
reiese că trebuie să existe o grijă deosebită și flexibilitate în ceea ce privește
fixarea și aplicarea unei rații alimentare corecte la copii.