Sucul de Morcovi

SUCUL DE MORCOVI



Este primul suc folosit în alimentația sugarului,
începînd din luna a doua.
Este bogat în substanțe minerale ( potasiu
și fier ), vitaminele C, B1, B2 și caroten ( provitamina A ).
Se pregătește din morcovi proaspeți, de bună calitate,
soiul carote ( morcovi mici și rotunzi ), fiind cel
mai gustos.
Morcovii se spală cu peria, la apă curgătoare,
se curăță de coajă, se spală din nou la jet de apă
Nu se lasă să stea mult în apă ).
Se dau prin răzătoarea de sticlă sau se strivesc în presa de fructe.
Se începe cu o cantitate mică, de 1-2 lingurițe, ca adaos
la o masă de lapte.
Se crește pînă la 7-8 lingurițe, date în 2-3 reprize,
după supturi.
Poate fi administrat alternativ cu alte sucuri,
de mere, portocale, roșii, după ce sugarul
a fost obișnuit cu fiecare suc în parte.

Sucul de Mere

SUCUL DE MERE

( Preparate Culinare Pentru Copilul de 0-1 An )



Cantitățile necesare : un măr, două lingurițe sirop de zahăr.
Se aleg mere de bună calitate, bine coapte ( să aibă
sîmburi negri ).
Se spală bine, se curăță de coajă, apoi se dau prin o răzătoare
specială, de sticlă sau plastic.
Zeama și piureul obținut se strecoară prin tifon.
Dacă sucul este prea acru, se adaugă una-două
lingurițe de sirop de zahăr.
Se poate da din luna a-3-a, începînd cu 2-3 lingurițe
( 10-15 ml ) și ajungînd pînă la 10 lingurițe ( 50 ml ) pe zi.

Preparate Pentru Alimentația Sugarului

PREPARATE PENTRU ALIMENTAȚIA SUGARULUI



Laptele este primul aliment al sugarului. Pînă la vîrsta de 3-4 luni,
el este și singurul aliment care poate fi folosit, de aceea modul de pregătire
și păstrarea lui trebuie bine cunoscut de toate mamele.
Formele cele mai obișnuite care se utilizează în hrana sugarului sunt :
- laptele de vacă proaspăt, ca atare sau în diverse preparate,
- preparate industriale de lapte, dintre care laptele praf s-a impus cel mai mult.
Nu este indicată întrebuințarea în alimentația sugaului  a laptelui de capră,
de oaie sau de bivoliță.
Din punct de vedere nutritiv, utilizarea laptelui de vacă în primele 4 luni, cînd
copilulul ar trebuie să primească lapte de mamă, este un risc.
După această vîrstă, laptele de vacă se poate administra în bune condiții,
respectîndu-se cu strictețe modul de pregătire și de păstrare.
Riscul cel mai mare este de producerea unor infecții digestive, care pot fi
transmise prin laptele de vacă.



Greșelile ce trebuie evitate


Laptele de vacă, chiar atunci este foarte proaspăt, muls în gospodăria propie,
nu va fi dat copiilor să-l consume nefiert.
Același procedeu se recomandă în cazul laptelui pasteurizat ( cel cumpărat
din comerț ).
Pînă la vîrsta de 4 luni, nu se va da copilului lapte de vacă integral ) nediluat )
și fără adaos de zahăr și preparate din făină de cereale.
Cantitatea de lapte de vacă integral nu va depăși 600-700 ml în 24 de ore,
indiferent de vîrsta și greutatea copilului.
Laptele fiind un aliment, nu este dat copiilor ”să-l bea” în locul altui lichid
( apă, ceai, limonadă ).
Sterilizarea laptelui în mediul casnic se face prin fierbere.
Pentru a fi eficientă, fierberea trebuie făcută cît mai aproape de momentul
hrănirii, iar laptele trebuie să fie cît mai proaspă.
Fierberea se va face într-un vas emailat, fără fisuri și fără defecte, vas utilizat
numai pentru această operație.
Înainte de a se pune laptele la fiert, vasul se clătește cu apă rece, pentru a nu
se prinde laptele de el.
Pus pe foc iute la început, laptele va fi supravegheat tot timpul, ca să nu se umfle
și să dea în foc.
În momentul în care începe să fiarbă, se micșorează flacăra.
Se amestecă cu o furculiță și se mai lasă să fiarbă încă 10 minute.
Numai astfel temperatura ajunge la 100 grade C și microbii sunt distruși.
Prin agitarea continuă a laptelui în timpul fierberii, grăsimile se dispersează
omogen în lapte, nu formează pojghiță și devin mai ușor digerabile.
După fierbăre laptele se răcește brusc, punînd vasul într-un recipient sau alt vas
cu apă rece, care se schimbă de mai multe ori.
Cînd laptele s-a răcit, se acoperă și se pune la frigider, în pivniță, sau în alt loc răcoros.
Nu se păstrează mai mult de 24 de ore.


Diluția și îndulcirea laptelui de vacă


Pentru a fi întrebuințat în alimentația sugarului pînă la vîrsta de 4 luni, laptele trebuie diluat
și îndulcit.
Prin aceste modificări aduse laptelui de vacă, compoziția sa devine mai asemănătoare
cu cea a laptelui de mamă, se scade cantitatea de proteine și săruri minerale,
se crește cantitatea de glucide.
De la naștere pînă la vîrsta de o lună, diluția se va face în proporție de 1/2, adică în părți
egale lapte și lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 1/2, se amestecă 50 ml lapte cu 50 ml lichid diluție.
În primele două săptămîni, diluția se face cu ceai, de la două săptămîni pînă la o lună, cu apă de orez.
De la o lună la trei luni, diluția se face de 2/3, adică două părți lapte și o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte diluat la 2/3, se amestecă 65 ml cu 35 ml lichid de diluție.
Lichidul de diluție la această vîrstă, poate fi : mucilagiu de orez, fiertură de făină de orez,
fiertură de fulgi de ovăz în concentrație de 2-3%
În luna a 4 de viață diluția se face de 3/4, adică 3 părți lapte, o parte lichid de diluție.
De exemplu, pentru 100 ml lapte în diluție de 3/4, se amestecă 75 ml lapte și 25 ml lichid de diluție.
Ca lichid de diluție se întrebuințează aceleași preparate, dar ele pot fi mai concentrate,
de exemplu în procent de 4-5%.
Prin adăugarea decocturilor sau preparatelor de cereale ca lichid de diluție a laptelui de vacă
sau lichid de resuspendare a laptelui praf, se ridică valoarea calorică a preparatului, dar mai ales se
ameliorează condițiile de digestie a laptelui de vacă.
Cazeina din laptele de vacă în prezența amidonului din cereale se coagulează în formațiuni
mai fine și este mai ușor atacată de sucurile digestive.
Preparatele din amidon de orez protejează și mucoasa digestivă.
Adăugarea celui de al doilea carbohidrat, respectiv a decoctului sau mucilagiului de orez
ca lichid de diluție a laptelui de vacă este obligatoriu în alimentația mixtă sau artificială
a sugarului.
Din luna a cincea laptele de vacă ca fi dat integral ”nediluat”, dar cu adaos de făină de cereale
( griș, orez etc ).


Oul

Oul, prin bogăția în substanțe nutritive ușor asimilabile de către organism,
este foarte util în alimentația copiilor.
Valoarea sa calorică este de 100 calorii la un ou.
La copii se folosesc numai ouăle de găină proaspete.
Nu se vor utiliza ouăle conservate sau de la alte păsări.
Gălbenușul este mai hrănitor și mai bine suportat de copii, decît albușul.
Se introduc în alimentația sugarului începînd cu luna a 5 sau a-6-a, sub formă de
gălbenuș de ou fiert, pasat în supe sau piureuri.
Dispersia conținutului îl face mai ușor digerabil.
Se începe cu o cantitate mică, 1/6 sau chiar 1/8 dintr-un gălbenuș,
pentru a încerca toleranța sugarului.
Ouăle au dezavantajul de a provoca adeseori stări alergice, albușul mult
decît gălbenușul, oul crud mai mult decît cel supus acțiunii căldurii.
Dacă nu apar astfel de incidente, sugarul poate consuma, începînd cu vîrsta de 6-8 luni,
2-3 gălbenușuri pe săptămînă, fierte tari sau cleioase, sau în diverse preparate :
budinci, supe, piureuri.
Se recomandă ca la sugar, oul să fie încorporat în alimente, zarzavaturi sau făinoase,
sau să fie dat la mijlocul unei mese, să nu formeze o masă separată, fiind mai bine
suportat în aceste condiții.
Nu se recomandă a se da sugarului preparatului cu ou nefiert ( nesupus acțiunii căldurii )
cum sunt cremele maioneze și altele asemenea.



Carnea


Prin conținutul său bogat în proteine de calitate superioară, carnea este un aliment
necesar bunei dezvoltări a copilului.
Cel mai important atribut al cărnii este de a aduce într-un volum mic și cu
valoarea biologică mare substanțe necesare creșterii.
Prin vitaminele pe care le conține, în special cele din grupul complex B
și a unor substanțe speciale prezente mai ales în ficat, carnea are și rol antianemic.
Preparatele de carne au un important efect excintant asupra secrețiilor digestive,
măresc apetitul și formează gustul.
Datorită acestor calități, carnea poate fi indrodusă în alimentația sugarului începînd cu lunile
a-4-a sau a-5-a.
Sunt unii pedriatri care o recomandă mai devreme, în lunile a 3-a sau a-4-a, sub
forma sucurilor de carne sau de carne mixată.
La noi nu a intrat în practică obișnuită acest mod de alimentație, introducerea
precoce a cărnii mixate rămînînd o siruație de excepție la copii cu intoleranță la lapte.
Gradul de digestibilitate a cărnii și calitatea de a fi bine suportată de organism depind
de mai mulți factori.
În primul rînd, de specia de animal de la care provine.
Sunt mai digestibile cărnurile de vită, vițel, păsări (pui, găină ), pește alb, ficat de vițel,
de vită și de vită și de pasăre, aceste fiind singurele folosite în alimentația sugarului.
Nu sunt permise cărnuri de miel, vînat, porc.
Sunt mai digerabile cărnurile provenite de la animalul tînăr, față de cele de animal bătrîn,
cărnurile slabe față de cele cu un conținut mare de grăsimi.
Modul de prelucrare are o mare importanță asupra digestibilității.
În alimentația sugarului se folosește numai carnea proaspătă, prelucrată prin firbere și mărunțire.
Carnea se fierbe în apă sau înăbușit, apoi se fărîmițează prin diverse sisteme, se dă prin
mașina de tocat carne, se toacă cu cuțitul, se trece prin sită sau se amestecă cu mixterul.


Budincile



Pentru sugari, budincile sunt un fel de mîncare foarte consistent și plăcut.
Se pot prepara din făinoase, zarzavaturi și fructe, întotdeauna cu adaos de lapte și ou.
Coacerea se va face în baie de apă ( vasul în care este pusă budinca se așează într-un
alt vas cu apă, care fierbe ).
Se poate fierbe pe plită sau la cuptor.
În acest fel, grăsimea care tapetează vasul nu se arde și nu se transformă în
acroleină, substanță iritantă pentru intestin.
Vasele de Jena cu capac sunt foarte potrivite pentru această operație.
Sunt rezistente la foc și budincile se pot servi în vasul în care au fost pregătite.
Pentru cantitatea mică pregătită pentru sugar, budinca poate fi coaptă într-o ceașcă
groasă de porțelan, pusă la fiert în baie de apă într-o cratiță, pe plită sau la cuptor.

Tipuri De Preparate Culinare Pentru Copii

TIPURI DE PREPARATE CULINARE PENTRU COPII




Supele - sunt preparate obținute prin fierberea legumelor sau a cărnii
și legumelor în apă.
Ele conțin cantități importante de săruri minerale, proteine, amidon,
celuloză, foarte necesare pentru creșterea și buna dezvoltare a copilului.
Pentru a ridica valoarea nutritivă a supelor se recomandă să se adauge
la fiert făinoase, ca : orez, griș, tăiței, găluști etc.
Deoarece o parte din vitamine sunt distruse în timpul fierberii, este bine
ca la servire să se adauge verdeață crudă, tocată, suc de roșii sau de lămîie.
Pentru îmbogățirea cu vitamine liposolubile, supele se dreg cu ou, smîntînă
sau li se adaugă puțin unt.
Supele de legume se introduc în alimentația copilului de la vîrsta de 3-4 luni.


Supa-cremă.
Supele de legume, în care se pasează una sau mai multe legume fierte și se
leagă cu un sos alb sau cu lapte și, uneori cu ou, se numesc supe-creme.
Sunt foarte hrănitoare pentru copii, nu sunt monotone, deoarece pot fi preparate
din zarzavaturi foarte variate și sunt foarte gustoase.
Ele pot fi acrite cu suc de lămîie.
Pot fi date copiilor începînd de la vîrsta de 7-8 luni iar pentru cei de la 2 ani
în sus se pot servi cu crutoane.

Ciorbele - conțin zarzavaturi tăiate mărunt.
Cînd se adaugă bucăți de carne și oase la fiert, se obțin ciorbe de carne, foarte
indicate pentru copii.
Ele sunt acrite fie cu boeș de tărîțe preparat în casă, fie cu zeamă de lămîie, cu
iaurt, cu lapte acru sau cu suc de roșii.
Vitaminizarea lor se face cu verdeață tocată mărunt : leuștean și gălbenuș de ou,
smîntînă.
La copiii mici sunt foarte indicate ciorbele cu perișoare de care.

Consommeul - este supă sau bulion concentrat, care se gelatinizează prin răcice.
Se prepară fierbînd carne de vită, vițel sau pasăre în zeamă de carne a unei supe obișnuite,
adăugînd și un picior de vițel sau un rasol.
Limpezirea se face turnînd în supa strecurată un albuș de ou și chiar cojile de ou,
bine spălate și punînd totul la fiert.
Albușul, prin coagulare, adună toate părticele solide rămase în supă, iar zeama se limpezește.
Se strecoară prin tifon sau o pînză deasă, care se așează peste strecurotoarea de supă obișnuit.
După ce consommeul s-a răcit, se curăță stratul de grăsime de deasupra, Se servește cald.
Consommeul de legume este o supă de legume foarte concentrată, obținută prin fierberea
legumelor în apă cu sare, timp de două ore.
Apoi se strecoară și se mai adaugă puțină sare.


Aspicul - Consommeul limpezit, lăsat la rece în vase mici, se transformă în aspic sau piftie,
care se poate servi ca atare, dar mai ales se folosește la decorare unor preparate de carne
de pasăre, pește, ouă, legume.
Consommeul și aspicul nu sunt indicate pentru copiii mici.
Copiii mai mari, însă, după vîrsta de 4-5 ani, îl mănîncă cu plăcere.

Sosurile.
Legătura dintre componentele unei mîncări sau garnitura unei fripturi, a unui rasol de carne
sau pește sau a unei budinci, o fac sosurile.
Cele mai multe sosurile conțin : făină, unt, sau ulei vegetal, ou, lapte, zeamă de carne
sau de legume.
Sosurile pe bază de amidon sunt un amestec de făină cu un lichid călduț ( apă, lapte,
zeamă de zarzavat sau de care ) care fierb în clocot, la foc mic.

La sosurile de roșii se folosește sucul de roșii, adaugat la o emulsie de făină rumenită pe uscat
și stinsă cu supă de legume sau de carne.
Sosurile cu ou sunt emulsii de gălbenuș de ou cu ulei ( maioneză ), ele nefiind indicate pentru
copiii mici.
Sosurile dulci, ca sosul caramel, se folosesc la mîncărurile de fructe uscate - prune, mere, gutui - ca și la budinci și creme.
Se prepară prin caramelizarea zahărului în tigaie, pînă devine brun-roșiatic, apoi se stinge cu apă caldă.
Sosurile de fructe se pregătesc din sucuri de fructe îndulcite îngroșate cu amidon și cu ele
aromează budincile, cremele și diferite prăjituri.
Pentru copii nu se vor prepara niciodată sosuri prăjite.

Mîncărurile - constituie de obicei al doile fel al mesei de prînz.
Sunt preparate din legume diferite, fierte înăbușit, la care se adaugă sos de roșii sau sos
alb cu lapte și făină rumenită și se aromatizează cu verdeață.
La acestea se pot adăuga bucățele de carne, de asemenea fiartă înăbușit, ceea ce le
crește valoarea nutritivă și le face mai gustoase.
Mîncărurile se pot prepara și cu fructe diferite cum ar fi : gutui, prune uscate.
Pentru copii, mîncărurile cu sosuri dietetice sunt recomandate începînd cu vîrsta de 1 an.


Piureurile - sunt garniturile de legume fierte și frecate bine cu lapte și unt proaspăt,
după gust, se mai pot amesteca și cu zeamă de carne.
Se servesc cu friptură, cu ochiuri romînești, cu chifteluțe fierte în abur.
Piureurile ca atare se dau de la vîrsta de 5-6 luni.
Se mai pot pregăti și piureuri de fructe fierte, foarte indicate pentru copiii mici.


Soteurile - se prepară din legume tocate mărunt și fierte înăbușit în zeamă de carne
sau de legume, cu unt, fiind lăsate apoi să scadă la cuptor.
Unele se servesc cu sos caramel, cum ar fi soteul de morcovi.
Și ele pot folosi ca garnituri lîngă fripturi sau se servesc ca atare, cu friganele sau cu crochete.


Salatele - sunt indispensabile în orice meniu. Ele pot fi preparate cu tot felul de lugume
și verdețuri crude sau fierte, precum și cu carne, pește și fructe, combinate sau nu,
la care se adaugă un sos corespunzător.
Mai frecvent se folosește ”vinaigrette” preparat cu oțet de fructe și untdelemn sau sosul
de lămîie cu untdelemn, preferabil pentru copii.
Sosurile de maioneză, muștar, hrean sau alte sosuri picante nu se folosesc la salate pentru copiii mici.
Salatele se servesc lîngă diferite mîncăruri și fripturi, făcîndu-le mai apetisante,
avînd și rol de vitaminizare.
Unele pot servi ca fel de mîncare, cum ar fi, de exeplu, salata orientală, salata de carne etc.


Sufleurile - se prepară din legume sau făinoase fierte, care se leagă cu sos alb, iar pentru a fi mai
pufoase li se adaugă albuș de ou bătur spumă.
Se coc la cuptor, se servesc calde, presărîndu-se deasupra cașcaval sau brînză rasă.


Fripturile.
Carnea friptă reprezintă mîncarea preferată de copii în general, după vîrsta de 2 ani,
cînd ei pot s-o mestece bine.
Și pînă la această vîrstă copii manîncă fripturi de pui, preparată sau în cuptor, ca și cea de vițel
sau chiar de mușchi, foarte slab, de porc.
Ficatul și creierul sunt hrănitoare pentru copii, cărora li se pot da de la vîrsta de 8 luni.
La friptură se adaugă sosuri preparate dietetic, condimentele cu plante aromate, ca de
exemplu cimbru.
Se servește cu garnitură de legume sau făinoase și salată de legume crude, cu lămîie
sau oțet de fructe, slab.


Budincile - se prepară din făinoasele sau legume împreună cu carne, brînză,
unt, lapte și ouă și se coc, în forme speciale, în cuptor sau în
baie de apă.
Se servesc calde, sau reci, sau ca primul fel la masa de seară.
Pentru sugari și copii mici budincile se pregătesc numai în baie de apă.
În acest fel, grăsimile pe care le conțin se emulsionează fin și sunt mai ușor de digerat.


Crochete - sunt garnituri, sub forma unor cîrnăciori, în a căror compoziție intră
legume și făinoase, legate cu ou, făină și pesmet.
Pentru copii se pot fierbe la abur sau în cuptor.
Se servesc lîngă soteuri de legume ( morcov, fasole verde, mazăre verde ).

Patiseria cuprinde diferite aluaturi. Cel mai siplu aluat se prepară din făină
și apă rece, prin frămîntare, întînzind o foaie subțire.
La copt, aceasta devine crocantă, și prin caramelizare, se face foarte gustoasă.
Dacă la o astfel de cocă se adaugă unt, se obține un aluat fraget, cu care se prepară
diferite prăjituri, cu umpluturi din fructe, gemuri, creme etc.


Pîinea - este un aluat simplu, dospit cu drijdie de bere.
Dacă se adaugă zahăr, ouă, unt, din acest aluat se obține cozonacul.
Coca de tăiței este tot un aluat simplu, în care se încorporează ou.
Din foaia de tăiței se prepară colțunași sau se pot tăia tăiței mărunți, care se fierb în supă,
în lapte sau se folosesc pentru budinci.
Sunt foarte indicați în preparatele pentru copii.


Cremele - sunt emulsii pe bază de lapte, ou, zahăr și unt, la care se adaugă puțină făină.
Se prepară prin fierbere în baia de apă sau la cuptor.
La substanțele enumerate se pot adăuga cacao, cafea sau sucuri de fructe.
La copii se folosesc mai mult creme preparate cu lapte, ou, zahăr și sucuri de fructe,
mai puțin recomandabile pentru ei sunt cele cu cacao sau cu ciocolată.


Înghetatele - sunt creme de lapte, pu și zahăr sau pe bază de sucuri de fructe și zahăr,
bine emulslionate și înghețate la congelator.
Nu sunt recomandabile pentru copiii mici.


Compoturile - sunt foarte necesare copiilor, începînd de la vîrsta de un an.
Se prepară din fructe fierte în sirop, nu prea concentrat și aromat cu coajă de
lămîie sau de scorțișoară.
Dacă fructele se fierb cu puțin amidon și apoi se răcesc și se amestecă
cu suc de fructe crud, se prepară un ”chisel” foarte bun de dat copiilor
de la vîrsta de 7-8 luni.