Cum Alegem Preparatele Dietetice Pentru Perioada de Realimentare

CUM ALEGEM PREPARATELE DIETETICE PENTRU PERIOADA DE REALIMENTARE




Pentru sugarii mici pînă la 3-4 luni, după dieta hidrică și alimentația
cu supă de morcovi dau făina de roșcove, deci în medie la 2-3 zile de
la începutul tratamentului, se începe introducerea alimentului dietetic.
Regimul fiind exclusiv lactat la această vîrstă, alimentul dietetic să fie
tot un preparat de lapte.
Acesta trebuie să îndeplinească unele condiții : să fie sărac în grăsimi, relativ
sărac în zaharuri, să aibă proteinele modificate în așa fel, încît să fie mai
 ce poate acoperi cel puțin o parte din nevoile nutritive ale copilului.
În raport cu vîrsta, starea copilului, forma de boală și posibilitățile
de procurare pot fi folosite următoarele preparate: Eledonul, Humana H,
Lacto, laptele praf integral, simplu sau acidulat ( cu zeamă de lămîie sau acid citric )
Folosirea laptelui de vacă  în realimentarea sugarului mic se va face numai
în cazul în care nu există posibilitatea procurării unui alt preparat.
Alegerea preparatului și modul de realimentare se vor face numai la
indicația medicului care tratează copilul.
Dacă copilul este alimentat natural, se va face realimentarea cu lapte de mamă,
eventual cu un mic adaos de Eledon.
Dacă este alimentat artificial, realimentarea se va face cu unul din preparatele
arătate mai sus.
Laptele pref indiferent de marcă se prepară totdeauna în diluție, cu mucilagiu
de orez, iar concentrația va fi corespunzătoare
vîrstei copilului.
Cantitatea totală care se introduce în 24 de ore depinde de vîrsta și starea copilului,
în medie se pot introduce între 50 și 200  ml pe 24 ore în prima zi, cantitatea care se
crește 20-30 ml pe masă, în fiecare zi.
Cantitatea de lichide necesară în 24 de ore va fi complectată cu supă de morcovi.
Pentru exemplificare dăm următoarele scheme de realimentare.

Sugar de 3 luni și jumătate, cu greutatea de 6000 g.
Cantitatea de lichid necesară în 24 de ore este de 900 ml, repartizată
în 5-6 mese.
Prima zi - 5x180 ml supă de morcovi cu sau fără zahăr.
A 2 a zi - 4x30 ml lapte praf 10% preparat în mucilagiu de orez 3-4% cu 5%
zahăr și 150 ml supă de morcovi,
1x180 ml supă de morcovi ( dacă copilul primește în mod obișnuit în alimentație
o masă de supă de zarzavat, supa de morcovi se menține la o masă iar începînd cu
ziua V-a sau a-VI-a se va înlocui cu supă de zarzavat.
A 3-a zi - 4x60 ml lapte praf preparat și 120 ml supă de morcovi, 1x180 ml supă de morcovi.
A 4-a zi - 4x90 ml lapte praf preparat și 90 ml supă de morcovi, 1x180 ml supă de morcovi.
A 5-a zi - 5x120 ml lapte praf și 60 ml supă de morcovi, 1x180 ml supă de morcovi.
La supa de morcovi se pot aduga și alte zarzavaturi ( rădăcinoase ), dar se
pasează numai morcovii.
A 6-a zi - 4x150 ml lapte praf lacto și 30 ml supă de morcovi, 1x180 ml supă de zarzavat.
Se poate menține încă 3-4 zile o catitate mică de supă de morcovi ca adaos la alimentația cu lapte.
Dacă copilul a fost alimentat anterior, cu lapte praf integral, se va trece progresiv
la această alimentație, înlocuind cîte o masă cu lapte praf integral în concențtrație
de 10%.
Diluția se va face în continuare cu mucilagiu de orez.
Grișul, făina rumenită, pesmetul, vor fi evitate încă cîteva zile.
Introducerea sucului de fructe sau a pulpei de fructe se va face după 8-10 zile
de la începutul bolii, în cantități mici, crescînd progresiv, așa cum s-a procedat
la prima introducere.
La sugarii peste vîrsta de 6-7 luni, în a căror alimentație normală au fost introduse
preparate de făinoase, brînză de vaci, fructe, schema de realimentare poate fi mai variată.
Și în aceste cazuri se poate folosi laptele praf.
Sugar de 8 luni, cu greutatea de 8 kg, poate fi realimentat în felul următor.
Cantitatea totală de lichide în 24 de ore este de 1000 ml, repartizată în 5 mese.
Prima zi - 5x200 ml supă de morcovi, îndulcită sau nu cu zahăr sau glucoză 5%.
A 2-a zi - 2x40 ml lapte praf 10% sau 14% preparat în mucilagiu de orez
4-5% îndulcit cu 5% cu zahăr + 160 ml supă de morcovi, 1x200 ml supă de morcovi,
ml orez pasat cu 5% zahăr și 20 g de brînză de vaci fin pasată împreună cu orezul.
A 3-a zi - 2x80 ml lapte praf preparat la fel + 120 ml supă de morcovi, 1x200 ml
supă de morcovi, 2x150 ml orez pasat cu 50 g brînză de vaci.
A 4-a zi - 2x 120 ml lapte praf și 80 ml supă de morcovi, 1x200 ml supă de zarzavat
la care se poate adăuga pesmet, griș sau orez, 1x150 ml orez pasat cu 50 g brînză
de vaci, 1x100 g piure de mere coapte, 2-3 lingurițe de pesmet și 50 g brînză de vaci.
A 5-a zi - 2x150 ml lapte praf + 50 ml supă de morcovi, 1x200 ml supă de zarzavat
cu adaos de făinoase, 1x150 ml orez pasat cu 50 g brînză de vaci, 1x150 g piure
de mere coapte, 2-3 lingurițe de pesmet sau biscuiți, la care se pot adîuga 20-30 ml
suc de mere proaspete.
Din a 6-a - 7-a zi laptele praf poate fi înlocuit cu lapte praf integral, preparat tot
în mucilagiu de orez.
O masă de lapte poate fi dată sub formă de iaurt.
La masa de supă se pot adăuga 20-30 g de carne fiartă și tocată foarte fin sau mixată.
Merele pot fi date sub formă de măr ras, cu adaos de biscuit sau pesmet.
La copii peste vîrsta de 1 an realimentarea se poate face în special pe bază de preparate
de orez și paste făinoase.
Din a2-a sau a 3-a zi de boală se poate da orez pasat cu brînză de vaci, supe de zarzavat
( rădăcinoase ) cu pesmet sau griș, piure de morcovi, piure de mere coapte, din a 3-a sau
a 4-a zi, carne fiartă tocată fin.
Din a 4-a sau a 5-a zi se pot da budinci din paste făinoase sau orez, cu brînză
de vaci sau carne, piureuri fin pasate, supă de carne degresată.
După 5-6 zile, se poate intra progresiv în alimentația normală.
O atenție deosebită trebuie acordată copiilor cu tulburări digestive repetate.
Dacă au fost eliminate dintre cauze greșelile de alimentație și infecțiile ( controlul
 repetat prin coproculturi și examene caproparazitologice ), trebuie cercetată eventuala
lipsă a unor fermenți digestivi și tulburări de absorție intestinală.
Numai regimul dietetic ”foarte specific” fiecărei forme de boală poate asigura
dezvoltarea normală a copilului.
Formele cele mai des întîlnite sunt intoleranța la lapte de vacă și intoleranșa la gluten,
adică la proteine din făinurile unor cereale.
Alimentația acestor copii va trebui supravegheată de medicul specialist și urmărită în timp.

Privire de Asamblu Asupra Comportării Sexuale în Perioada Copilăriei

PRIVIRE DE ASAMBLU ASUPRA COMPORTĂRII SEXUALE ÎN PERIOADA COPILĂRIEI



De la 1 la 2 ani

În procesul ,,cuceririi” propiului său organism, copilul face cunoștință
și cu acele părți ale corpului legate de excreție, fiind astfel și ele incluse
în ,,schema corpului”
În acest proces al cunoașterii părșilor propilui corp, copilul ajunge să
se joace cu ele, ajunge deci la manifestări asemănătoare masturbației.*

De la 2 la 3 ani

Pe măsură cunoașterii, în continuare, a relațiilor sociale, copilul învață
să recunoască și apartenență sexuală a celorlalți copii, această orientare
fiind inițial puternic influențată de aspecte exterioare ( coafură, îmbrăcăminte )
Tot acum se constată și capacitatea de a deosebi apartenența de sex a
persoanelor adulte, orientarea făcîndu-se și în acest caz, tot după aspect exterior.
Nu rareori, întîlnim perioade de preocupări mai intense în privința
organelor excretoare, pe care copilul încă nu le recunoaște ca organe genitale :
cîteodată murdăririle și viermii atrag atenția asupra acestor organe.
În această etapă, conștiința accentuată a propiului corp duce deseori la
demonstrarea propie ,,corporalității” ( umblatul în pielea goală ș.a.).
La băieți se observă, mai ales dimineața, o întărire a membrului, ceea ce favorizează
îndeletnicirea manuală cu acesta.


De la 3 la 4 ani


Interes crescînd pentru specificul propiului corp și pentru particularități
sexului opus.
Tendința de a face declarații de dragoste și cereri în căsătorie persoanelor
simpatizante, indiferent de sex.
Primele întrebări privind proveniența copiilor.


De la 4 la 5 ani

Includerea, în repertoriul lor, a jocurilor ,,de-a doctorul”, de-a mama și de-a tata”.
Copiii folosesc ,,în joacă” propia experiență, oferind astfel prilejul efectuarii
unor observații concludente asupra lumii lor înconjurătoare.***


Explicati.

( * Masturbație aparentă.
** Cele mai multe jocuri de acest gen trec neobservate de copil, în măsura
în care nu ia naștere o fixare provocată de o acțiune nepotrivită din partea
adulților.
Același lucru este valabil și pentru vîrstele mai mari.
***Am vrea să atragem încă o dată atenția că identitatea fenomenologică
nu trebuie confundată cu asemănarea psihologică a structurii comportamentului
și trăirii.
Aceste jocuri ajung, în unele cazuri, pînă la imitarea actului sexual.
Interes activ pentru particularitățile sexului opus, interes ce poate merge pînă
la ,,examinarea” și pipăirea reciprocă.
Jocuri unilaterale sau reciproce cu organele genitale, în care băieții sînt mai
activi.
Copiii joacă rolul de informatori pentru alți copii.
Inițieri în experiențele făcute de copii, cu conținut de veridicitate diferit.
Observarea celui care urinează.
Fetele imită ocazional modul de urinare al băieților.
Întreceri între băieți la urinat ( în înălțime și lungime ).
Dorința repetată de a avea un frate sau o soră mai mici.
Întrebări în continuare despre proveniența copiilor.
Exteriorizarea geloziei.
Repetarea întrebărilor la care s-a mai răspuns.)

De la 5 la 6 ani

Interes în privința propiei perioade de sugar.
Primele preferințe clare față de membrii sexului opus.
întrebări în legătură cu felul provenienței copiilor (de unde vin ? ).
Păreri în legătură cu funcția ombilicului.
Se mai confundă încă adeseori organele genitale cu organele excretorii.
Preluarea adoptarea în propiul vocabular a unor expresii grosolane din domeniul
digestiei și al evacuării.
Continuă  încă examinarea cu privirea și pipăirea reciprocă, de cele mai
multe ori sub forma unor jocuri ,,de-a aratatul”*.

De la 7 la 8 ani

Sporirea interesului predominant la obiect, pentru problemele sexuale.
Atenția acordată procesului de împerechere la animale.
Apariția unor teorii propii despre graviditate și naștere - în cazul lipsei unor
informații satisfăcătoare.
Frînturi de jocuri sexuale și ocazional noi faze scurte de ,,exhibiționism”.
Interes pentru evoluția prenatală a copilului.
Interes pentru graviditate, mai ales la fete.
Prieteni întîmplătoare între băieți și fete.



De la 9 la 10 ani

,,Examinarea” întîmplătoare a unei fete, de cele mai multe ori de către mai
 mulți băieți.
Schimb de corespondență între băieși și fete, mai ales la școală - în timpul
lecției, cunoașterea faptului că femeile măritate vor avea copii, că femeile mai
în vîrstă nu vor avea.
Întrebări în legătură cu tatăl, în cazul mamelor necăsătorite.
Interes incipient pentru obscenități și șușoteli.
Silabisirea și scrierea unor expresii vulgare din sfera sexuală ( de cele mai multe ori fără
cunoașterea corectă a sensului lor ).

La 11 ani

Gînduri și griji în legătură cu evoluția propie a precocilor și întîrziaților.
Adeseori separarea băieților de fete, la joacă.
Unele fete cu o comportare mai băiețească sînt cu toate acestea admise.
Reflecții și întrebări privind rolul tatălui sau al bărbatului în nașterea
copilului, interes pentru detali ( loc, moment ș.a.), interes pentru atavism.
Prima concluzie a trecerii în revistă a ,,cunoștințelor sexuale”.
Persistența confuziei privind organele excretorii și cele genitale.
La băieți încep, în mod grecvent, schimburi de grosolănii, în care joacă un
 mare rol lovirea  părților genitale ( testicule ).


La 12 ani


Discuții privind probemele sexuale la băieți și fete și încercările unor de a-și
etala cunoștințele.
Chicoteli și înghionteli, mai ales la fete, la pronunțarea anumitor expresii cu
dublu înțeles.
Căutarea literaturii sexologice, împrumuturi și informări reciproce.
Din partea fetelor, primele manifestări ale interesului față de băieți
( adesea chiar din aceeași clasă ).
Schimb de păreri asupra acestora cu prietenele.
Primele legături de prietenie între băieți și fete.
La băieți, ca urmare a excitațiilor, intervin în această perioadă erecții spontane.
La unii au loc primele ejaculari.
Atitudinea fetelor în legătură cu prima menstruație, în funcție de gradul lor de lămurire.
Sentimente deosebite la fete în legătură cu dezvoltarea sînilor.
În timp ce unele doresc și chiar încearcă să grăbească dezvoltarea sînilor,
considerați ca semn al ,,maturității” lor, altele încearcă un sentiment de nesiguranță și de
neliniște la această schimbare fizică.
Ele caută adeseori să o ascundă, aplecîndu-și umerii înainte și ,,îndoindu-și spatele”.
În această perioadă, băieții caută adeseori să înghiontescă fetele, să le ciupească
sau să le prindă de sîni.
Adolescenții caută, la vîrsta aceasta, să inițieze pe alții mai tineri în practicarea
masturbării.
Încercări întîmplătoare de realizare a actului sexual.
Lucru, se întîmplă frecvent cu un grup de băieți și cu o singură fată.
Îndeosebi la băieți se preiau, se copiază și se transmit, de la unul la altul,
povestiri sexuale.
Colecții de poze se transmit, de la unul la altul, colecție de nuduri, punerea lor în circulație.
Întrebuințarea cu predilecție a unor expresii trivale din domeniul, sexual,
chiar față de fete.

Succesiunea apariției indicilor de maturizare la băieți și fete

SUCCESIUNEA APARIȚIEI INDICILOR DE MATURIZARE LA BĂIEȚI ȘI FETE



La vîrsta de 8 pînă la 9 ani.
Fete - Începutul creșterii uterului

La vîrsta de 10 pînă la 11 ani.
Fete - Mameleoanele ( Thelarche, lărgirea bazinului )
Băieâi - Începutul creșterii testiculelor și penisului.

La vîrsta de 11 pînă la 12 ani.

Începutul pilozităților pubiene ( pubarche )
Începutul creșterii în lunguime
Primul os ( cartilaj ) sesamoid la degetul mare.
Piept incipient.
Creșterea organelor genitale interne și externe.
Maturarea mucoasei vaginale.



Băieți - Creșterea în volumul prostatei



 La vîrsta de 12 pînă la 13 ani.
Fete - Rotunjirea sînilor.
Pigmentarea mamelelor.
Pilozități axilare.

Băieți - Începutul pilozităților pubiene ( pubarche )
Începutul creșterii în lungime.
Primul os ( cartilaj ) sesamoid la degetul mare.


La vîrsta de 13 pînă la 14 ani.
Fete - Menarha, inițial hemoragii anovulatorice
Băieți - Creșterea pronunțată a penisului și testiculelor.
Mărirea glandelor mamare.

 La vîrsta de 14 pînă la 15 ani.
Fete - Cicluri menstruale ovulare.
Fertilitate.

Băieți- Schimbarea vocii.
Pilozități axilare.
Puf fin deasupra buzei superioare.

La vîrsta de 15 pînă la 16 ani.
Fete - Acnee ( coșuri )

Bîieți - Spermatozoizi maturi.

La vîrsta de 16 pînă la 17 ani.
Fete - Îmbinarea articulației epifizelor.
Încetarea creșterii

Băieți - Creșterea viguroasă, pe fătă, pe corp, a părului.
Pilozități pubiene.
Acnee ( coșuri ).
Îmbinarea articulației epifizelor.
Încetarea creșterii.

Regimuri Alimentare în Bolile Aparatului Digestiv

REGIMURI ALIMENTARE ÎN BOLILE APARATULUI DIGETIV



Regimul alimentar în tulburările digestive acute ale sugarului și copilului mic.
Tulburările digestive la sugur și copilul mic au ca simptom principal
diaree ( de unde și numele de boli diareice ), adică apariția de scaune frecvente
și modificate ca aspect, consistență și conținut.
Scaunele pot fi lichide, semilichide, grunjoase, cu mucozități, striuri
sanguinolente sau puroi.
Aspectul și evoluția scaunului pot da unele indicii asupra cauzelor îmbolnăvirii.
De exemplu, scaunele cu striuri sanguinolente sunt aproape specifice
infecțiilor cu bacili dizenterici.
Scaunele grăsoase sunt specifice unor tulburări în absorbția grăsimilor.
Mamele trebuie să observe permenent scaunele copiilor, pentru a putea remarca cît
mai precoce modificările produse.
Apariția diareice poate să fie precedată, însoțită sau urmată de apariția și a altor
semne de boală, cum sunt: lipsa de poftă de mancare, vărsăturile, durerile
abdominale, febră.
În cazurile de diaree însoțită sau nu și de alte semne de boală, mama sau persoana
care se ocupă de îngrijirea copilului ( personalul medical, în colectivități ),
trebuie să observe și să aprecieze ”starea generală a copilului”.
Apariția semnelor de deshidratare, ca: limba uscată,  fontanele înfundate,
micșorarea elasticității pielii, pierderea bruscă în greutate ( peste 5-8% în
24 de ore ) dar mai ales ”aspectul suferind al feței copilului”, ochii înfundați
și încercănați, culoare palidă și cenușie a feței sunt semne de extremă gravitat.
În aceste cazuri, copilul va fi prezentat în cel mai scurt timp serviciului spitalicesc
cel mai apropiat.
În interval pînă la internare, se va administra copilului apă fiartă și răcită.
Pentru tratamentul medicamentos și dietetic în această formă de boală sunt necesare
măsuri deosebite de echilibrare a metabolismului apei și sărurilor minerale.
Tratamentul la domiciliu al tulburărilor digestive acute se pt aplica numai în formale ușoare și
medicamentoase, iar această apreciere o poate face numai medicul care tratează copilul.
Regimul dietetic este numai o parte a tratamentului, majoritatea acestor boli necesitînd și
tratament medicamenros.
Atît prin numărul îmbolnăvirilor, cît și prin gravitatea formelor, bolilor diareice reprezintă
încă o problemă gravă în cadrul patologiei infantile.
Accentul trebuie pus pe măsurile de prevenire.
Nici o altă categorie de boli nu poate beneficia în mare măsură de educație sanitară.
Respectînd indicațiile de alimentație și îngrijire a copilului sănătos, numărul cazurilor
de îmbolnăviri prin boli diareice poate fi încă mult redus.
În caz că boala a apărut, forma și evoliția depind de mai mulți factori.

1. de cauza care a declanșat boala ( alimentară, infecșioasă, tulburări metabolice ).
2. de vîrsta copilului, fiind cu atît mai grave, cu cît copilul este mai mic.
Diareea la nou-născut și la sugarul pînă la vîrsta de 3 luni trebuie privită
de la început ca o boală care poate evolua grav.
3. de starea generală a copilului înainte de îmbolnăvire, fiind mai grave la copiii
distornici și rahitici, la convalescenții de alte boli.
4. de corectitudinea și rapididatea cu care se iau măsurile de tratament dietetic.

Indiferent de cauza care a declanșat boala, de vîrsta copilului și chiar de gravitatea
formei de boală, sunt cîteva măsuri pe care mama, dacă le ia de la început, are toate
șansele ca boală să evolueze mai ușor.
Cum primul semn al debutului tulburărilor digestive poate să fie refuzul de a mînca,
este bine ca acesta să fie respectat.
Dacă un copil care în mod obișnuit manîncă bine, la un moment dat refuză să primească
porția respectivă de mîncare, nu trebuie forțat.
Se vor înlocui 1-2 mese cu ceai, pînă la lămurirea situației.
Dacă scaunele diareice au apărut, prima măsură este de a suprima orice fel de
alimentație și de a înlocui cu lichide sub formă de ceaiuri, apă fiartă și răcită, apă
sau ceaiuri sărate ( o linguriță de sare la 1 litru de apă ).
La copiii peste vîrsta de 4 luni se poate da supă de zarzavat strecurată.
Ceaiurile pot fi de: mentă, chimen, afine, anason, îndulcite cu o linguriță
de zahăr la 100 ml lichid sau cu glucoză în aceași proporție.
Dieta hidrică, adică administrarea lichidelor mai sus enumerate, este obligatorie cel
puțin 1-2 mese, în care timp se va urmări evoluția copilului.
Dacă există și vărsături, administrarea lichidelor se va face cu lingurița la intervale mici,
o linguriță la 5-10 minute sau cu pipeta, 1-2 pipete la 3-5 minute.
Durata menținerii dietei hidrice ( adică alimentația numai cu lichide ) depinde mai ales de toleranța
gastrică ( dacă copilul varsă ).
În orice caz, nu va depăși 24 de ore fără avizul medicului.
Cantitatea totală pe 24 de ore va fi de 150-200 ml pe kilocorp, cu atît mai mare,
cu cît pierderile de lichide prin scaune și vărsături au fost mai abundente.
 Cînd toleranța digestivă a fost restabilită ( copilul nu mai varsă ), se trece la alimentația
 cu preparate cu acțiune antidiareică.
Acestea sunt în general alimente de origine animală,  care prin conținutul lor în substanțe
pectice au calitatea de a pune în repaus intestinul de a absorbi resturile nedigerabile și de a forma bolul fecal ( scaunul ).
Conțin o cantitate mică de glucide, nu conțin proteine și grăsimi.
Preparatele cu acțiune antidiareică cel mai des folosite sunt: supa de morcovi, mucilagiul
de orez, mere rase - date ca atare sau ca supă de mere crude.
Cea mai folosită este supa de morcovi.
Se poate da după vîrsta de 2-3 săptămîni.
Este contraindicată în vărsături și în formele de tulburări digestive complicate cu nefrite.
Concentrația este de 30% pentru sugarii pînă la vîrsta de 2 luni și de 50% peste
această vîrstă.
Valoarea calorică este de 20-22 calorii la 100 ml preparat, se poate îndulci cu glucoză
5 g % sau cu zahăr în aceași proporție.
Prin îndulcire, se crește valoarea calorică cu încă 20 de calorii la 100 ml preparat și este
 mai bine primită de copii.
Prima condiție a unei bune folosiri a supei de morcovi este prepararea corectă.
Pentru aceasta trebuie folosiți morcovi de bună calitate, proaspeți, care să fie bine
fierți, să se paseze de 2-3 ori prin sită deasă sau printr-o sită pe care se pune un tifon.
Este bine preparată atunci cînd nu se disting bucățile de morcov în ea.
Înainte de folosire, se amestecă pentru a se omogeniza.
Nu se păstrează mai mult de 16-20 ore.
Este preferabil ca în această perioadă alimentația să se înlocuiască cu supă de morcovi.
Totuși dacă copiii nu o primesc la toate mesele, nevoile de lichide se vor acoperi cu ceaiuri
sau cu micilagiu de orez.
Cantitatea totală pe 24 de ore va fi, ca și în dieta hidrică, de 150-200 ml pe kgcorp.
Numărul meselor poate să fie egal sau mai mare decît cel obișnuit înaintea îmbolnăvirilor,
mai ales dacă sugarul primește mai greu supa de morcovi.
Porțiile mai mici le va suporta mai ușor.
Durata administrări exclusive a supei de morcovi este în medie de 24 de ore.
Semnul de orientare pentru introducerea și a altui preparat alimentar este apariția scauul
de morcovi, scaun mulat, ca un dop, conținînd morcovul nedigerat, dar care a absorbit apa
și resturile nedigerate din intestin.
Folosirea mucilagiului de orez ca aliment antidiareic se va face mai ales în cazurile în care copiii refuză supa de morcovi.
Deși orezul are calități antidiareice certe, rezultatele obținute cu supa de morcovi sunt net superioare.
Merele se folosesc mai rar ca aliment antidiareic.
Se recomandă copiilor trecuți de vîrsta de 1 an și care refuză supa de morcovi.
Se administrează sub formă de mere coapte și pasate, în proporții de 150-200 g de 4-5 ori pe zi,
cantitatea în 24 de ore putînd să ajungă la 1 kg mere.
Lichidele necesare se vor complecta cu ceai.
Acest lucru este necesar important, pentru că în tulburările diareice la copii nu
”opărirea scaunelor” este problema greu de rezolvat.
Prin dietă hidrică și alimentație cu supă de morcovi acest lucru se realizează în primele
24 de ore.
Problemele deosebite pune perioada realimentării, adică readucerea copilului la regimul normal.
Este necesară protejarea în continuare a tubului digestiv, dar și aducerea prin alimente
a substanțelor nutritive necesare organismului.
Alegerea preparatului, cît și ritmul introducerii, cantitatea pe mese și zile în care se
vor introduce în alimentația copilului, trebuie strict individualizate.
Nu pot exista scheme tip de realimentare, chiar dacă am ține seama de vîrsta și de forma de boală.
Numai medicul care cunoaște situația particulară a copilului, modul de reactivitate,
posibilitățile și condițiile medicului familial, poate lua o hotărîre corectă îm această privință.
Ca atitudine generală, considerăm că în majoritatea cazurilor de boli diareice tratate la domiciliu, în general forme ușoare și medii, nu este necesară alegerea unor preparate rare și scumpe.
Dacă mama respectă indicațiile de pregătire și administrare, se pot obține rezultate bune folosind preparate simple, ieftine și ușor de procurat.
Trecerea la alimentație normală se va face progresiv, atent, dar fără a prelungi, din motive
de precauție, un regim alimentar sub nevoile nutritive ale copilului.
Chiar dacă prin aceste măsuri scaunul se menține normal, copilul nu va crește în greutate,
pentru că nevoile lui alimentare nu sunt acoperite de acest regim.
În medie, în formele comune de dispepsii sunt necesare 10-12 zile pentru a se ajunge
la alimentația normală.