Regimul Alimentar în Sindromul Nefrotic

REGIMUL ALIMENTAR ÎN SINDROMUL NEFROTIC




Sindromul nefrotic sau nefrozele reprezintă, în general, boli cu evoluție cronică.
În perioadele de acutizare, dieta va fi aceeași ca în glomerulonefrita acută difuză.
În perioadele de remisiune, se va menține un regim sărac în sare ( 1-2 g pe zi,
adică fără adaos de sare în alimente ), relativ bogat în proteine ( 2-3 g pe kilocorp/zi ).
Proteinele trebuie să fie de origine animală, din alimente ca laptele, ouăle, carnea,
și de origine vegetală din zarzavaturi cum sunt cartofi, mazărea, conopida.
Rația de lipide va fi limitată la 5-29 g/zi.
Complectarea rației calorice se va face cu glucide din alimente cum sunt: orezul,
pîinea, pastele făinoase, și mai ales, legume și fructe.
Rația acestor bolnavi este bine să fie calculată zilnic, ca la bolnavii de diabet.
Regimul va fi strict individualizat în raport cu vîrsta copilului,
cu greutatea și activitatea sa.

Regimul Alimentar în Glomerulonefrita Acută

REGIMUL ALIMENTAR ÎN GLOMERULONEFRITA ACUTĂ


Glomerulonefrita este o boală datorită tot unor cauze infecțioase, dar infecția
este la distanță, microbul nu ajunge în țesutul renal.
Mecanismul de declanșarea a bolii este complex.
Cel mai adesea focarul de infecție este faringoamigdalian, iar microbul care dă
cel mai frecvent aceste îmbolnăviri este streptococul.
Îmbolnăvirea rinichiului poate surveni în timpul dar, mai ales, după un interval
de 10-12 zile de la debutul infecției faringoamigdaliene.
Boala apare adeseori după scarlatină.
În glomerulonefrită există deseori mari de simptologie și gravitate.
Important din punc de vedere practic, este ca boala să fie recunoscută în stadiul cel
mai incipient trecerea de la o formă la alta, aparișia unor complicații și evoluția
spre cronicizare fiind posibile în toate formele.
Pentru evitarea acestor neajunsuri, nefritele sub orice formă trebuie privite ca boli
cu caracter de urgență medicală.
Regimul dietetic în aceste boli are, de asemenea, un caracter de urgență, de aceea,
ori de cîte ori prin semnele pe care le prezintă o boală ar sugera bănuiala unei
îmbolnăviri renale, părinții trebuie să se adreseze de urgență medicului.
Pînă la consultația de către medic se va întrerupe orice alimentație și se va da
copilului să bea numai lichide dulci, ceaiuri, limonadă, suc de fructe și acestea
în cantități nu prea mari.
În faza inițială, adică în faza în care copilul prezintă semnele majore de boală
( endeme și hipertensiune ) este indicat ca bolnavul să fie tratat în spital.
Numai o supraveghere permanentă, pe baza examenelor de laborator, îl pune
pe copil la adăpost de eventualele complicații.
Regimul dietetic este atît de strîns individualizat în raport cu forma și stadiul de evoluție
a bolii și cu vîrsta copilului, încăt recomandările noastre nu pot avea decît
un caracter foarte general.
Reducerea sau suprimarea substanțelor alimentare se face în raport cu stadiile bolii:
în prima fază, se reduce parțial cantitatea de lichide, se suprimă sarea și
substanțele proteice ( laptele, ouălele, carnea ), uneori, după caz, se reduc și
alimentele cu conșinut bogat în potasiu ( fructe, în speciel citrice ).
Alimentația se face cu o cantitate moderată de lichide îndulcite : ceaiuri,
siropuri, miere, dulceață și fructe.
Acest fel de alimentație durează 2-3 zile.
În perioada imediat următoare, se reduce progresiv, alimente pe bază de cereale
( orez, pase făinoase, griș, macaroane, păine fără sare ) și zarzavaturi ( morcovi,
cartofi, dovlecei, fasole verde, sfeclă ), se va crește cantitatea de fructe.
Se vor evita, încă o perioadă, zarzavaturile cu conținut mare în sare,
cum sunt ridichiile.
Grăsimile se dau în cantități moderate, 20-30 g pe zi sub formă de unt proaspăt,
nesărat, frișcă, untdelemn.
Din săptămîna a 2-a se introduc laptele, brînza proaspătă de vaci, iaurtul.
Gălbenușul de ou și carnea se introduc din a 3-a spătămînă de boală.
Se menține restricția de sare.
Timpul în care alimentația copilului bolnav de nefrită poate ajunge la normal
este de 4-5 săptămîni, dar după formă și evoluție pot exista variații destul de mari.

Regimul Alimentar în Infecțiile urinare și în Pielonefrite

REGIMUL ALIMENTAR ÎN INFECȚIILE URINARE ȘI ÎN PIELONEFRITE



Infecțiile urinare sunt cele mai frecvente boli ale aparatuli urinar la copii.
Pot să apară la toate vîrstele, de la nou-născut, pînă la adolescent.
Infecția pornește de la căile urinare inferioare, adică de la uretră și vezică
și poate să urce către bazinete și rinichi.
Gradul de cuprindere a țesutului renal greu de precizat, de aceea măsurile
terapeutice, inclusiv regimul alimentar, trebuie aplicate cu prudență și discernămînt.
este necesar ca bolnavii să fie urmăriți în timp.
Mama va prezenta regulat copilul la control medical.
De reținut că la copii ”infecțiile urinare repetate” creează suspiciunea de malformații
ale aparatului urinar și necesită cercetarea în acest sens în serviciile de urologie.
În formele acute la sugari și copii mici boala este de obicei, însoțită de febră și,
adesea de tulburări digestive.
Regimul dietetic va fi cel indicat pentru febră și tulburări digestive acute.
După rezolvarea tulburărilor digestive, copilul va fi trecut la regim normal,
menținîndu-se încă o perioadă de 10-12 zile un raport crescut de lichide,
sub formă de ceaiuri și sucuri de fructe.
La copiii mari, școlari sau adelescenți, boala este mai frecvent la fete.
Ea poate să apară fără tulburări generale, numai cu simptomatologie urinară.
Copiii urinează mai des, acuză dureri în momentul cînd urinează, uneori
pierd urina.
Dacă examenul medical și de laborator nu arată o atingere și a țesutului
.
Se va reduce cantitatea de sare ( nu se suprimă ), se vor evita mîncărurile
picante, conservele de carne, mezelurile etc, condimentele ( piper, enibahar,
muștar ), băuturile alcoolice și cafeaua.
Lichidele pot fi date sub formă de ceaiuri, supe, compoturi, suc de fructe.
Regimul va fi menținut 2-3 săptămîni, sub controlul examenului de laborator.
Nu este necesar un regim alimentar prelungit.
Dacă examenul de laborator și cel medical arată și afectarea rinichiului, adică
boala a trecut în formă de pielonefrită, regimul va fi mai restrictiv.

Regimul Alimentar în Bolile Aparatului Urinar

REGIMUL ALIMENTAR ÎN BOLILE APARATULUI URINAR



În majoritatea bolilor aparatului urinar, regimul alimentar este o componentă -
deseori cea mai importantă - a tratamentului.
Efectul terapeutic al regimului se realizează prin reducerea sau suspendarea
temporară din alimentație a acestor substanțe care, prin transformări metabolice
și exces de acumulare în organism, produc efecte nocive.
De exemplu, acumulare de apă și clorură de sodiu duce la apariția edemelor, cu
încărcarea aparatului circulator și suferința din partea inimii și vaselor, putînd
apărea hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă.
Retenția de uree ( ureea reprezentînd reziduurile metabolice ale substanțelor proteice )
are efect novice asupra întregului organism.
Prin regim se curăță funcția renală alterată de boală, într-o perioadă critică, se cîștigă
timp pentru dezintoxicarea și refacerea organismului.
Îmbolnăvirile aparatului urinar la copii sunt dominate de factori infecțioși.
Căile și modurile de declanșare a bolii sunt deosebite, dar ceea ce are importanță este gradul
atingerii funcțiilor renale.
Copilul bolnav de boală a aparatului urinar, căruia i se instituie un regim dietetic, trebuie
foarte atent urmărit prin examene de laborator, pentru a se putea aprecia evoluția
bolii și rezultatele obținute.
Acestea indicații și observații nu pot fi făcute decît de medicul care tratează copilul.
Mama sau persoana care se ocupă cu îngrijirea copilului trebuie să respecte întocmai
regimul prescris, cantitatea și calitatea alimentelor, ritmul și forma de administrare.
Fiind în general regimuri de lungă durată și care se adesează unor copii inapetenți prin
însăși boala de bază, modul de pregătire, de prezentare și servire a mesei are o
mare importanță.
Copilul nu trebui să se simtă frustrat, iar alimentele să fie pregătite și prezentate
cît mai aproape de situația normală.
Principalele categorii de boli ale aparatului urinar la care ne vom referi din punc
de vedere dietetic sunt - infecțiile urinare și pielonefritele, glomerulonefrita acută
și cea cronică, sindromul nefrotic și litiazele urinare.