Fabula Vânătorul de Anton Pann

VÂNĂTORUL



Un vânător în pădure
Văzînd pe urs mîncînd mure,
Pușca la dînsul întinse,
Dar bine nu i se prinse;
Așa făcu judecată
Ca să vie altă dată.
Fiindcă, cum trebuieește,
Văzu unde lăcuiește.
Astfel gîndind, aci-l lasă
Și să duce trist acasă.
Deci într-o zi să-ntîlnește
C-un cojocar ce cîrpește
Și fără nici o-ndoială
Să apucă la tocmeală,
Zicînd: - Frate cojocare!
am o piele de vînzare
Bună de tot nestricată,
Tocma prin șale-mpușcată.
Cojocarul îi vorbește:
- Dară, frate, trebuie.
De lup e, or de ce treabă?
- E de urs, răspunse-n grabă.
- Aici o ai, or acasă?
- Ba, zise,-n pădurea deasă,
Că-i știu vizuina bine;
De vei, poți merge cu ine.
- Ce ceri pe ea? Este mare?
Îi făcu iar întrebare,
Este ca cea de berbece?
Ursul în pădură șade,
Ei să tocmesc cum să cade.
După ce i-a dat arvună.
Și bea-ldamașu-mpreună,
Să apucă vînătorul.
Vrînd pușca, o gătește,
Cu glonțuri o-nțepenște,
Cînd pe umăr s-o ardice,
Atunci cîrpaciul zice:
- Ai, frate, acum cu mine,
Să vezi cum ți-l culc de bine.
Necăjit, cu creață-n frunte,
Pleacă către ues la munte,
Ș-ajungînd pădurea deasă,
Ursul unde vrea să iasă,
Cojocarul îl oprește
Și, stînd, cu el să-nvoiește,
Că el aci să s-ascuză
La vreun copaciîn frunză,
Și d-acolo să privească
Pe urs cînd o să-l lovească.
Deci vînătorul pîndește,
Gîndește, să socotește
Cum și unde să-l lovească,
Pielea rău să nu-i găurească.
Tocma cînd își făcea planul,
Iacă și ursul, dușmanul,
Ieșea trosnind din pădurea
Și se ducea după mure.
Pușcașul, cum îl zărește,
Să spăimîntă, înlemne,
Stă și tremură de frică,
Perii-n cap i se ardică,
Să dea fugă e rușine,
Că cîrpaciul vedea bine.
Slobozi pușca în grabă,
Dar nu făcu nici o treabă,
Că nu căzu ursu-ndată
Cu o pușcătură dată.
Să mai umple vreme n-are,
Ursul venea spre el tare.
Neavînd altă ce face,




Cade jos, ca un mort zace.
Ursul, după ce sosește,
Peste dînsul să trîntește
Și să pune de ascultă
La urechea-i vreme multă,
Ca să vază dacă suflă.
Iar el săracul se umflă,
Era moarte să-l apuce,
Ursul pînă a se duce.
Și vîzîndu-l că nu mișcă,
Nici nu-l mușcă, nici nu-l pișcă,
Ci să pune de-l împute
Și merge-n pădure iute.
Apoi pușcașul se scoală
Galben, ca zăcut de boală.
Iar cîrpaciul vine-n grabă
Și începe de-l întreabă:
- Măi nene! măi frățioare!
Spune-mi drept, te jur pe soare,
Ursul ce vorbă îți spune
La urechea-ți cînd se pune?
Iar pușcașul zise: - Frate!
Îmi spuse lucruri ciudate:
Cum că de azi înainte
Ține, zise, bine minte
Și nici un lucru nu vinde
În mîini pînă nu-l vei prinde,
Nici bea cu tocmeală bună
Aldămașul împreună.

Fabula Planul Simigiului de Anton Pann

PLANUL SIMIGIULUI



Un simigiu oarecînd
Covrigi, simiți încărcînd,
A umblat din sat în sat
Și schimbînd, pe oau i-au dat:
Deci tabla-n cat dacă ia
Cu acele oau pe ea,
Să întorcea la oraș
Ca și un negustoraș.
Dar pe drum cînd să ducea,
Să gîndea și plan făcea:
,,Cum sunt, zise aste oau,
Tot bune, proaspete, nuoau,
Care-s cinci sute, să zic,
De vor prisosi, nu stric,
D-oi sta la cloști să le pui,
Tot oul o să-mi dea pui.
Să zic acum c-a crescut
Și găini mari s-a făcut,
Astea-ntr-o zi peste tot
Cinci sute de oau îmi scot.
Să le vînz ca un sărac,
Ceva părăluțe fac.
Cinci sute de găini dar,
Clocind o să-mi dea pui iar,
Fiecare douăzeci.
Ho! ho! Stane, unde pleci?
Stăi să vedem cîte fac,
Apoi cum o să mă-mbrac!
Socoteală nu au,
Cinci sute de cloști îmi dau
O sută de sute-n cap,
Hait! de sărăcie scap.”
Cînd zise ,,hait”, bucurat,
Își uită că e-ncărcat.
Și sărind sus ca un țap,
Dete tabla peste cap,
Oule pe jos turti
Și planul își izbuti.

        *

Mulți mari lucruri socotesc
Și nici mici nu isprăvesc.

Regimul Alimentar în Anemii

REGIMUL ALIMENTAR ÎN ANEMII


Anemia este o boală relativ frecventă întîlnită în copilărie și are ca manifestare
principală scăderea numărului de globule roșii ( hematiile ).
Viața unei globule roșii fiind de circa 120 de zile, numărul mai mic al
hematiilor poate fi rezultatul fie al unei producții scăzute, fie al unei pierderi
sau distrugeri exagerate.
Drpistarea motivului pentru care se produc mai puține hematii sau au o viață
mai scurtă, se face cu ajutorul laboratorului, conducîndu-l pe medic la diagnosticul
tipului de anemie, care duce la stabilirea unor indicații de tratamente corecte.
În afara anemiilor ereditare, de astfel foarte rare, marea majoritate sunt urmarea
pierderilor de sînge, carențelor de aport alimentar, parazitozelor, infecțiilor etc.
Este firesc ca indicațiile dietetice să țină seama și de ele de cauza anemiei și să se
identifice cu cele din boala de bază, cu unele corectări pe care le face medicul
pentru fiecare caz în parte.
O situație specială o are însă anemia prin lipsă de fier, numită și feriprivă, care la copii
cel mai des întîlnită și în care alimentația reprezintă o componentă majoră
a tratamentului.
Din aceste motive, în cele ce urmează, ne vom teferi numai la acest tip de anemie.
La copilul normal necesitățile în fier ale organismului sunt continue, întrucît
pierderile sunt zilnice, și în plus, ele trebuie suplimentate corespunzător
creșterii masei corporale.
În mod normal, nevoile zilnice de la copii variază între 3 mg și 12 mg.
Trebuie ținut seama că, în general, numai 10% din fierul conținut de alimenele
ingerate este absorbit prin mucoasa intestinală.
Fierul poate forma compuși neabsorbabili cu diverși constituenți în alimente.
Un exemplu îl constitue fitații prezenți în numeroase cereale sau fosfații din
lapte și derivatele lui.
Din acest potiv, se atrage atenția că o alimentație excesivă sau exclusivă cu paste
făinoase sau lapte scade aportul de fier.
Cercetările privind absorția fierului la nivelul mucoasei intestinale atrag atenția
asupra unor constatări cu aplicabilitate practică în alimentație:
- fierul din carne are procentul cel mai ridicat de absorție,
- procentul de fier absorbit din vegetale este mai mare pentru cele care sunt bogate
în proteine ( mazăre, ciuperci ),
- absorția fierului din vegetale este maximă atunci cînd în rația alimentară se introduc
proteinele animale ( carne ).
Practic, existența în cantitate foarte mare a fierului, de exemplu, în spanac, sau lăptuci,
nu are o valoare deosebită, căci el nu este absorbit în proporții reduse.
Absorția poate fi însă mult crescută dacă se adaugă carne la pregătirea acestor
legume sau la masa respectivă.
La copilul cu anemie prin lipsă de fier - verificată prin analize de laborator - indicațiile
dietetice trebuie să țină seama, în primul rînd, de excluderea obiceiurilor alimentare greșite:
- excesul de lapte și derivate,
- excesul de paste făinoase,
- excesul de alimentație vegetală săracă în proteine.
Alimentația trebuie să fie variată conținînd proteine aimale, respectiv carne.
Atragem atenția că ficatul pregătit la grătar, sub formă de perișoare sau pateu, are un conținut
maxim și absorția cea mai mare de fier.
În general, toate zarzavaturile conțin fier, iar absorția mică necesită a fi îmbunătățită
cu un aport concomitent de carne.
Menționăm că adaosul de sucuri de citrice ( lămîi, portocale ) băute în timpul mesei,
ca și borșul, contribuie la creștere absorției fierului conținut în vegetale.

Regimul Alimentar în Litiazele Urinare

REGIMUL ALIMENTAR ÎN LITIAZELE URINARE



Există mai multe tipuri de litiaze, după compoziția chimică a calculilor,
și anume : litiaza calcică, cea mai frecventă la copii, litiazaele urică, oxialică,
cistinică și xantinică ( ulltimile două, foarte rar întîlnite ).
Indiferent de tipul de litiază, cîteva reguli dietetici trebuie respectate în mod
aproape permanent.

1. Creșterea cantității toate de lichide consumate în 24 de ore.
Prin această măsură, crește cantitatea de urină și scade concentrația sărurilor, deci
și posibilitatea  lor de a precipita.
La copii, suplimentarea de lichide poate să fie între 300-500 ml peste nevoile
obișnuite, în raport cu vîrsta și greutatea.
Este important ca o parte din aceste lichide să fie date seara, la culare, sau chiar în
timpul nopții, pentru a evita hiperconcentrația nocturnă și dimineața, pe nemîncate,
pentru a forța diureza.
Lichidele pot fi luate sub formă de apă, ceaiuri, compoturi, limonadă.
Apele minerale vor fi folosite numai la prescripția medicului.



2.Se vor evita, la acești copii stările de deshidratare prin vărsături sau diaree.
În caz că acestea au apărut, se vor lua măsuri urgente de tratament.

3. Se va evita supraalimentația de orice fel, dar în special excesul de glucide care,
prin descompunerea în intestin, formează acid oxialic.
Acidul oxialic împreună cu calciu dau oxalat de calciu insolubil și
deci, cu posibilitatea de a precipita.

4. Pentru sărurile de calciu dau cel mai adesea produși de precipitare, care
pot determina formarea de calculi, se vor evita tratamente cu preparate de
calciu și vitamina D la copiii cu litiaze urinare.

5. Pentru formele de litiază calcică cu hipercalciurile se recomandă un regim
sărac în sare și în alimente bogate în calciu, cum sunt - laptele, brînzeturile
și derivatele lor.
Pentru alte forme de litiaze, restricțiile de regim se vor face numai la indicațiile
medicului și în perioadele necesare.
Apele minerale vor fi folosite, de asemenea, numai la indicația medicului.
Apele minerale pot fi administrate și la domiciliu, dar practica ne arată că
eficiența lor este mult mai mare atunci cînd sunt folosite la sursă, adică
dub formă de cură de ape minerale în stațiuni balneare.