Regimul Alimentar în Rahitism

REGIMUL ALIMENTAR ÎN RAHITISM




Alimentația deține un rol foarte important în prevenirea și tratamentul rahitismului,
a cărui profilaxie trebuie să înceapă încă din viața intrauterină.
Femeia gravidă are nevoie de alimentație foarte variată, bogată în principii nutritive
de bază, în săruri minerale și vitamine ( carne, pește, gălbenuș de ou, unt, lapte,
brînzeturi, fructe și zarzavaturi proaspete - vezi capitolul dedicat principiilor
alimentației corecte.
La sugar alimentația este exclusivă în primele luni de viață.
De aceea, el trebuie să primească un lapte cît mai adaptat posibilităților sale digestive.
Laptele de mamă avînd propietatea de a se emulsiona mai fin în stomacul copilului,
fiind deci mai ușor de digerat, asigură o mai bună resobție a calciului și este antirahitigen.
În comparație cu laptele de vacă, el conține o cantitate mai mare de lactoză, care are
propietatea de a reține sărurile de calciu, fosfor și magneziu necesare în compoziția oaselor.
Mai mult încă, laptele de mamă creează în intestinul sugarului un mediu acid, ceea ce înleslește
resorbția sărurilor de calciu.
În caz că se impune alimentația artificială sau mixtă de la naștere, trebuie să se aleagă
un lapte cît mai ușor de digerat.
De recomandat este laptele pudră umanizat de tipurile Humana 0,1 sau 2 sau un alt preparat
asemănător.
În lipsa acestora se pot da lapte praf de tip lacto, în diluțiile corespunzătoare vîrstei ( 8-10% ).
Copiii prematuri, care sunt cei mai preduspuși la rahitism, trebuie alimentați în special
cu lapte de mamă.
Acesta este bine să se suplimenteze cu cantități mici ( 10-20 g la o masă ) de Eledon sau
de un lapte praf semicremat, acidulat.
Prin aceasta se asigură o masă bună reabsorția a calciului.
În caz că prematurul este alimentat artificial, Eledonul este preferabil în primele 1-2 luni,
în lipsa acestuia se dă lapte pudră umanizat, în special Humana.
Diversificarea precoce a alimentației sugarului este o armă împotriva rahitismului.
De la vîrsta de 2 luni se introduc sucurile de fructe ( citrice ) care date în cantități mici,
progresiv, favorizează mediul acid și aduc în plus vitamine și săruri minerale.
Supele de legume introduse de la vîrsta de 3-4 luni au un rol asemănător.
Adaosul unor făinoase în lapte, în proporții mici ( 2-3% ) este de asemenea necesar, se
folosesc făina de orez, de cereale, făină de ovăz.
Făina de grîu și derivatele sale, de exemplu grișul, nu sunt recomandabile, datorită
conținutului lor în fitină, care favorizează instalarea rahitismului, mai ales cînd grișul
cu lapte se dă în exces, așa cum se obișnuiește uneori.
Este preferabil pesmetul din oîine albă, pisat fin și cernut, deoarece prin procesul de
fermentare și dextrinare își pierde propietățile rahitigene.
Continuîndu-se diversificarea alimntației cu fiecare lună care trece, se pot indroduce
alimente din ce în ce mai complexe, care să asigure copilului factorii nutritivi necesari.
La 8-9 luni se poate ajunge la o alimentație variată care conține, pe lîngă lapte, și alte
alimente de bază, cum sunt - carnea, gălbenușul de ou, ficatul, zarzavaturile, fructele.
Acestea trebuie preparate dietetic, corespunzător posibilităților de digestie ale sugarului.
Cantitatea de lapte folosită zilnic la această vîrstă nu trebuie să depășească 500 ml.
Se dau în plus derivatele laptelui - iaurtul, brînză dulce, unt, smîntînă, ușor asimilabile și
cu aport de calciu și vitamina D.
Această alimentație mult îmbogățită în preparate culinare se continuă după vîrsta de 1 an.
Celor relatate mai sus li se adaugă necesitatea menținerii în alimentație a unui echilibru în
ceea ce privește sărurile minerale și în special a calciului și a fosforului.
Proporția dintre calciu și fosfor în alimentație trebuie să fie de 2/1, corespunzător proporției
din organism.
Orice creștere a cantității sărurilor de fosfor antrenează o eliminare crescută a calciului
din intestin.
Dintre alimente, carnea, peștele. gălbenușul de ou și vegetalele sunt bogate în fosfor,
pe cînd laptele și derivatele sale sunt bogate în calciu.
În ceea ce privește conținutul alimentelor în vitamina D, sursa cea mai importantă
o constituie ficatul, gălbenușul de ou, untul, peștele.
Cantitățile de vitamina D prin aport alimentar fiind infime, se cere suplimentarea acestei
vitamine sub formă medicamentoasă la sugar și la copilul mic.

Tratamentul Distrofiei

TRATAMENTUL DISTROFIEI




În distrofia ușoară de gradul 1 trebuie sesizată din primul moment cauza care a produs-o,
căutată și remediată.
Se va corecta greșeala respectivă din alimentație, revenind la regimul alimentar care
să acopere nevoile în substanțe nutritive, și în special, nevoia în proteine, ( diluția laptelui
să corespundă cu necesitate, după vîrstă ).
În caz că denutriția s-a produs în cursul unei îmbolnăviri, se va trata boala respectivă.
Se vor evita dietele prelungite, prea des repetate.
În distrofia avansată se are în vedere, în primul rînd, instituirea alimentației rașionale în
raport cu vîrsta, tatonînd toleranța digestivă, care, în acest caz, este în general scăzută.
Cînd se impune introducerea unui alt fel de lapte sau orice aliment nou, acesta se va da,
la început, în cantități mici, complectînd cu vechiul aliment și crescînd, treptat, pe del nou.
Se are în vedere și preferințele copilului pentru un anumit aliment.
În caz că refuză alimentația la o masă, nu trebuie să se insiste, pentru a nu provoca vărsături.
Trebuie procedat cu mult tact, pentru a putea ajunge la rația optimă de creștere.
Pentru sugarii distrofici se recomandă, în primul rînd, alimentația la sîn, complectată sau
înlocuită, acolo unde este posibil, cu produse industriale lactate sub formă de pulbere,
deoarece acestea pot fi mai bine dozate și sunt, în general, mai ușor de digerat.
Avnd în vedere că distrofia se însoțește deseori de diaree, trebuie început prin tratamentul
acesteia, printr-un regim de tranziție cu supă de morcovi sau arobon ( conțin pectine ),
regim care trebuie prelungit mai mult de 24-48 de ore.
După ce scaunele devin normale, iar curba poderală ia aspect ascendent, se poate înlocui
treptat laptele dietetic printr-un preparat de lapte praf pe care îl avem asigurat în
permanență, în diluțiile necesare, după vîrstă.
La copiii distrofici trecuți de vîrsta de 5-6luni, realimentarea se poate face după dieta de pectine
( supă de morcov sau ceratonia ) cu brînză de vaci resuspendată în supa de morcovi și
cu carne mixată dată de asemenea în supa de morcovi.
După ce scaunele sunt normalizate se trece treptat la laptele praf la 2-3 mese pe zi păstrînd
în continuare o masă pe zi de carne mixată și brînză de vaci resuspendată în supă de
legume pasată.
Freuctele vor fi date după ce suntem siguri că pot fi tolerate, începînd cu cantități mici de
măr copt, banane, apoi măr ras cu brînză de vaci și mucilagiu de orez și abia după
aceea sucuri de fructe crude ( portocale, morov ).
Menționăm că acest regim alimentar prin tatonări și creșteri mici cantitative, durează
cîteva săptămîni pînă ce copilul distrofic începe să crească, ceea ce cere multă răbdare
și prudență din partea mamelor.
De multe ori, o mică greșeală face să reluam totul de la început.
Distrofia prin exces de făinoase.
Excesul de făinoase din alimetație ( grișul cu lapte care place în general copiilor și
pe care unele mame preferă să-l folosească la toate mesele ), poate produce această
formă de distrofie.
Copiii sunt în aparență grași, au greutate mare, dar sunt palizi, păstoși și fără
rezistență la infecții.
Pierd foarte ușor în greutate în caz de îmbolnăvire.
Acestora trebuie să li se asigure un lapte bogat în proteine.
Se începe, de asemenea pritr-o scurtă dietă de pectine ( supă de morcov, ceratonia ),
apoi se trece treptat la lapte albuminos.
După stabilirea unei bune toleranțe digestive se poate trece la lapte praf obișnuit,
în diluații corespunzătoare vîrstei.
Bineînțeles, la cei peste vîrsta de 5 luni, li se pot introduce brînza de vaci și carne
mixată la 1-2 mese pe zi, apoi supa de legume pasată, mere rase, banane, sucuri proaspete.
Distrofia prin exces de lapte de vacă apare atunci cînd această alimentație se
prelungește mult peste vîrsta care necesită diversificarea.
Si aceasta se poate corecta tot cu lapte umanizat și bineînțeles tot prin diversificarea
alimentației.
Diversificarea alimentației la copiii distrofici trebuie să se facă ținînd seama nu de vîrsta lor
reală, ci în mod special, de vîrsta greutății pe care o au.
De exemplu un sugar de 6 luni care are 4 kg, trebuie socotit ca unul de 2 luni, la care
se poate începe diversificarea în funcție de toleranța sa digestivă.
Distroficilor de 7-8 luni, cu greutatea peste 6 kg, li se pot da supe de legume pasate îmbogățite
cu ulei vegetal sau puțin unt, brînză de vaci, carne mixată, gălbenuș de ou, ficat de pasăre.
Se poate trece apoi la budincă de făinoase cu brînză de vaci, o masă de iaurt cu zahăr,
puțină smîntînă etc.
Copilul distrofic trecut de vărsta de 1 an i se îmbogățește alimentația prin supă de carne
și preparate din carne fiartă și tocată sub formă de chifteluțe și perișoare fierte, în
aburi, piureuri de legume cu unt și lapte, creier, creme cu ou și făinoase, diferite budinci.
Se recomandă a se menține laptele praf în alimentație, fiind mai ușor de digerat decît laptele obișnuit.

Regimul Alimentar în Distrofie

REGIMUL ALIMENTAR ÎN DISTROFIE



Curba de creștere a copilului reprezintă în ultimă instanță bilanțul dezvoltării sale fizice,
în special la sugar și la copilul mic.
Cînd acesta este continuu ascendentă, denotă o stare de nutriție perfectă, care corelată
cu factorii de dezvoltare phihomotorie, ne dă starea de euforie.
Dacă curba de creștere staționează sau chiar scade, înseamnă că organismul suferă
din diferite cauze cu consecințe directe asupra nutriției, iar copilul intră în stare de distrofie.*
Distrofia este o tulburare cronică de nutriție a sugarului și copilului mic, datorită unui
aport nutritiv scăzut, provocat de diferite cauze.
Acestea pot fi cauze de natură alimentară, cauze infecțioase, cauze care țin de starea
constituțională a copilului și cauze care țin de mediul extern.
Starea de distrofie a copilului este apreciată după deficitul de greutate, asociat cu factorii
trofici, după cum urmează:

Distrofia de gradul 1  
Prezintă un dificit de 10-20% față de greutatea normală, talia nu este afectată, iar stratul
de grăsime de sub piele este redus pe abdomen și pe torace.
această stare este ușor reversibilă dacă se combate la timp cauza care a provocat-o.


Distrofia de gradul 2
Afectează cu 20-40% greutatea normală a copilului, lungimea rămîne și ea în urmă cu 3-4 cm,
iar țesutul adipos dispare complect pe trunchi și diminuă pe membre.
Copilul devine palid, este lipsit de vioiniciune și se îmbolnăvește ușor.


Distrofia de gradul 3 sau atrepsia, reprezintă o prăbușire metabolică a organismului cu un
dificit de greutate de peste 40% față de normal, cu dispariția complectă a grăsimii pe trunchi,
membre și față, cu pielea atîrnînd pe coapse și în regiunea fesieră, fața ia un aspect de bătrîn
sau de maimuță.
Acest stadiu se tratează numai în clinică.
Din cele prezentate se poate deduce rolul primordial al alimentației în tratamentul distrofiei.
Prevenirea stării de distrofie trebuie să intereseze în primul rînd.
Aceasta se realizează prin instituirea alimentației corecte din primul moment, în raport
cu starea copilului la neștere.
Primul loc îl ocupă alimentația la sîn, la care mama nu trebuie să renunțe cu ușurință.
Acolo unde survinr necesitatea unei complectări de lapte, aceasta se face numai după
sfatul medicului sau al asistentei care au în grijă copilul.
Momentul mai dificil al instalării lactației trebuie trecut cu răbdare, punînd copilul
să sugă, mama trebuie să fie convinsă că prin acest act secreția de lapte se va
instala suficient.
O deosebită grijă se cere atunci cînd este nevoie ca suptul să fie complectat prin
diferite preparate de lapte.
Diluțiile vor fi: 8% în primele 2-3 săptămîni, apoi 10% pînă se trece la vîrsta de
3 luni și 12,5% după vîrsta de 3 luni.
Laptele se îndulcește cu zahăr 5% sau cu glucoză, în cazurile mai dificile.
În cazul unui copil prematur, alimentația trebuie dirijată cu și mai mare grijă.
Dacă mama are lapte suficient, copilul trebuie pus să sugă, complectînd mesele.
Dacă el obosește și adoarme repede,
este alimentat cu lapte de la sîn, muls și dat cu lingurița.
Tehnica aceasta trebuie arătată mamei de către asistenta de teren, complectarea prin biberon
face ca sugarul să renunțe repede la supt, iar aceasta duce la sistarea secreției de lapte.
În caz de necesitate a alimentației artificiale, pe care medicul o va hotărî, trebuie evitate
greșelile prin diluții prea mari ale laptelui, sau folosirea de cantități mari de ceai între mese.
Alimentația trebuie să fie condusă după apetitul copilului și după reactivitatea individuală.
Se vor avea în vedere și posibilitățile de aprovizionare cu un anumit lapte.
Nu este bine să schimbăm mereu felul de laptelui, atunci cînd sugarul s-a obișnuit cu el.
Desigur, este de preferat un lapte umanizat, totuși, vom căuta să administrăm tot
timpul același fel de lapte.
Alte măsuri de prevenire a distrofiei se referă la prevenirea îmbolnăvirilor, aceastea se
realizează printr-o stare de igienă perfectă a obiectelor ce servesc la alimentație
( tetine, biberoane, vase ), prin modul de păstrare a laptelui, prin curățenia rufăriei
copilului și a camerei respective.
Trebuie evitat contactul cu persoane bolnave ce vin în vizită și cu aglomerațiile.
Se vor aplica mijloace de călire a organismului copilului, încă din primele zile de viață:
baia zilnică, aerisirea camerei, scoaterea zilnică la aer liber, ca și înfășatul
corespunzător cu temperatura ambiantă.

Fabula Ciobanul și Măgarul de Anton Pann

CIOBANUL ȘI MĂGARUL



Cum dormea un biet cioban
La umbra unui tufan,
Măgarul ăși pășuna
Și de căpăstru-l ține.
Doi hoți vin cu vicleșug
Și fac acest meșteșug:
Unulzise: - Să iau eu
Căpăstrul în capul meu,
Precum și al său samar
Și să mă prefac măgar,
Iar tu, măgarul luînd,
Mergi undeva mai curînd,
Că eu lesne poci scăpa
Cînd el să va deștepta.
Precum a zis făcînd dar,
Și hoțul stînd drept măgar,
Omul cînd s-a deșteptat
Și asupra-i s-a uitat,
Începu a să cruci,
Zicînd: - Fugi, drace, d-aci.
Iar hoțul privind la el
Îi zise într-acest fel:
- Stăpîne, eu drac nu sunt,
Să mă păzească cel sfînt,
Ci sunt chiar al tău măgar,
Poți să cunoști pe samar.
- Lucru ciudat, zise el,
Eu nu mă pricep ce fel!
Zise hoțul către prost:
- Stăpîne, eu om am fost,
Și la părinți cînd eram,
Totdeauna supăram,
Așa într-o zi pe loc,
Cum m-a blestemat cu foc,
În măgar m-am prefăcut
Ș-am plecat după păscut.
Umblînd pe cîmpul întins
Unul îndată m-a prins
Și ca un măgar pierdut
La dumneata m-a vîndut.
Acum, precum văz curat,
Părinții mei m-au iertat
Și iar m-am schimbat în om,
Cum pășteam supt acest pom.
Omul zise: - Fătul meu!
Dac-așa vru Dumnezeu,
Și de mine slobod ești,
dar vezi să nu mai greșești.
Deci ceva vreme trecînd,
Ciobanul la bîlci mergînd,
Și fiind cumpărător,
Văzu măgaru-n obor,
Îl cunoscu că e el
Și îi zise acest fel:
- Sărace, ce-ai greșit iar
De ai ajuns măgar!